Cristina Dascălu deputat AUR critică programul de guvernare al Guvernului Luca în domeniul educaţiei şi cercetării, acuzând lipsa unor angajamente bugetare concrete şi a unor termene clare pentru rezolvarea problemelor din sistem. Aceasta atrage atenţia că ţintele de 6% din PIB pentru educaţie şi 1% pentru cercetare sunt stabilite pentru 2030, în timp ce profesorii şi cercetătorii au nevoie de soluţii concrete în prezent.
„6% din PIB pentru educaţie şi 1% din PIB pentru cercetare: obiective anunţate pentru 2030, în timp ce profesorii, şcolile şi cercetătorii au nevoie de soluţii concrete acum.
🗞️ Citește și Acestea
Am analizat capitolul „Educaţie şi cercetare” din Programul de guvernare al Guvernului Luca şi constat o problemă fundamentală: între ambiţiile declarate şi angajamentele concrete există o distanţă pe care nu o pot acoperi formulările generale, finanţările incerte şi termenele îndepărtate.
Un guvern care solicită votul Parlamentului trebuie să îşi asume obiective realizabile în timpul mandatului, însoţite de bugete, termene şi responsabilităţi precise. Nu este suficient să anunţi ţinte pentru 2030, dacă măsurile necesare pentru atingerea lor rămân neclare pentru perioada 2026-2028.
Profesorii nu pot trăi din promisiuni
Corectarea efectelor Legii nr. 141/2025 trebuie însoţită de un calendar ferm şi de garanţii financiare. Norma didactică mărită, birocraţia excesivă şi deteriorarea condiţiilor de muncă nu pot fi rezolvate prin angajamente condiţionate de „spaţiul fiscal”. Nu putem cere performanţă de la profesori cărora le solicităm tot mai mult, oferindu-le prea puţin timp pentru ceea ce contează cu adevărat: educaţia elevilor.
Şcoala trebuie să fie un spaţiu al cunoaşterii, nu un ghişeu administrativ. Bursele, programele de alimentaţie şcolară, rechizitele şi transportul sunt importante, însă profesorii nu trebuie transformaţi în administratori de dosare şi formulare. Susţin delimitarea clară a responsabilităţilor şi transferarea sarcinilor administrative şi logistice, acolo unde legea permite, către instituţiile competente. Digitalizarea trebuie să reducă birocraţia, nu doar să o mute de pe hârtie pe ecran.
Cultura generală şi disciplinele fundamentale trebuie să rămână temelia educaţiei. Matematica, limba română, istoria, literatura şi ştiinţele nu pot fi sacrificate în numele unor reforme construite în jurul unor competenţe abstracte sau al adaptării imediate la piaţa muncii. Gândirea critică presupune cunoaştere solidă, repere culturale şi capacitatea de a distinge adevărul de manipulare. România are nevoie de tineri care nu doar utilizează tehnologia, ci o înţeleg, o dezvoltă şi sunt capabili să inoveze.
Cercetarea nu poate funcţiona cu finanţări incerte şi termene îndepărtate. Dacă obiectivul este alocarea a 1% din PIB pentru cercetare în 2030, unde sunt ţintele bugetare intermediare pentru fiecare an? Unde sunt calendarul competiţiilor, predictibilitatea finanţării şi garanţiile continuităţii proiectelor?
Universităţile, institutele şi cercetătorii au nevoie de stabilitate pentru a transforma cunoaşterea în tehnologii, brevete şi produse româneşti. România trebuie să investească în propriile capacităţi de inovare, inclusiv în domeniul aerospaţial şi în participarea la programele europene de cercetare. O ţară care nu îşi dezvoltă cercetarea riscă să devină dependentă de tehnologiile şi soluţiile produse de alţii.
În acelaşi timp, fondurile europene trebuie să completeze responsabilitatea statului, nu să o înlocuiască. Investiţiile educaţionale şi proiectele rămase nefinalizate după încheierea PNRR au nevoie de surse alternative de finanţare, termene realiste şi responsabilităţi asumate.
În consecinţă, solicit ca obiectivele privind educaţia şi cercetarea să fie însoţite de:
– Angajamente bugetare anuale clare, pentru educaţie şi cercetare, pe întreaga perioadă a mandatului;
– Un calendar concret de corectare a efectelor Legii nr. 141/2025 şi de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă ale profesorilor;
– Reducerea efectivă a birocraţiei şi protejarea timpului destinat predării şi formării elevilor;
– O reformă curriculară coerentă, care să consolideze cultura generală, disciplinele fundamentale şi gândirea critică;
– Finanţare predictibilă pentru cercetare, competiţii transparente şi o legătură mai puternică între universităţi, institute şi economia românească;
– Soluţii financiare sustenabile pentru investiţiile educaţionale, inclusiv pentru proiectele care nu vor putea fi finalizate din fondurile PNRR.
În calitate de profesor universitar, cercetător şi deputat AUR de Iaşi, consider că educaţia şi cercetarea nu sunt simple capitole într-un program guvernamental. Ele reprezintă fundamentul dezvoltării economice, al independenţei tehnologice şi al capacităţii României de a-şi apăra interesele.
Înţeleg constrângerile bugetare şi necesitatea reformelor. Ceea ce nu putem accepta este ca dificultăţile prezentului să devină justificarea permanentă pentru amânarea angajamentelor.
Un guvern responsabil spune ce face astăzi, cât investeşte mâine şi ce rezultate îşi asumă până la sfârşitul mandatului
Educaţia nu poate aştepta următorul ciclu electoral. Cercetarea nu poate supravieţui din finanţări incerte, iar profesorii nu pot fi chemaţi să susţină singuri un sistem împovărat de decizii administrative şi de lipsa predictibilităţii.
O promisiune care devine scadentă după încheierea mandatului nu este o strategie de guvernare. Este o responsabilitate amânată”, a declarat deputatul AUR Cristina Dascălu.
Material publicitar politic realizat pentru Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Pentru informații privind finanțarea și transparența acestui material, consultați Notificarea privind transparența.
