Pilotul Cezar Osiceanu susține că dificultățile financiare din aviația românească trebuie analizate fără a confunda cererile de insolvență cu falimentul companiilor.
Într-un comentariu amplu despre situația industriei, acesta pune accentul pe viitorul TAROM și cere verificări asupra administrării operatorului național, revizuirea strategiei comerciale și clarificarea responsabilităților pentru deciziile care au afectat compania.
În opinia lui Osiceanu, discuția publică despre insolvență riscă să provoace reacții disproporționate atunci când simpla existență a unei cereri este interpretată drept închiderea unei companii. Pilotul vede reorganizarea ca pe o posibilitate de protejare a activității și de achitare ordonată a obligațiilor către creditori. Depunerea unei cereri, deschiderea procedurii și intrarea în faliment sunt însă etape distincte, iar continuarea zborurilor nu poate fi considerată garantată pentru o perioadă fixă doar prin apelarea la insolvență.
Pornind de la experiența Blue Air și de la presiunile economice asupra industriei, Osiceanu consideră că operatorii aerieni și creditorii încearcă să își limiteze riscurile, fiecare urmărindu-și propriile interese. Pentru companii, miza este păstrarea capacității de operare și plata angajaților, în timp ce creditorii urmăresc recuperarea sumelor datorate. Din această perspectivă, el pledează pentru o evaluare a situației fiecărui operator, dincolo de reacțiile generate de termenul „insolvență”.
🗞️ Citește și Acestea
TAROM, între presiunile financiare și obligațiile de restructurare
Cea mai severă parte a analizei sale privește TAROM. Osiceanu acuză influența politică asupra conducerii companiei și susține că instabilitatea managerială, disputele privind bugetul și declarațiile unor responsabili politici agravează vulnerabilitățile operatorului. În evaluarea sa, asemenea tensiuni sunt cu atât mai riscante într-o perioadă în care compania trebuie să demonstreze respectarea angajamentelor asumate în cadrul restructurării.
Pilotul avertizează și asupra consecințelor pe care le-ar putea avea o evaluare negativă a Comisiei Europene privind îndeplinirea obligațiilor asociate ajutorului de stat. El invocă riscul recuperării unei finanțări de peste 90 de milioane de euro și consideră că un asemenea scenariu ar pune o presiune majoră asupra viitorului TAROM. Aceasta este evaluarea formulată de Osiceanu, nu anunțul unei decizii de recuperare a ajutorului.
În acest context, el cere Ministerului Transporturilor să intervină asupra modului de administrare a companiei și să verifice criteriile prin care au fost ocupate funcțiile de conducere. Osiceanu solicită înlăturarea persoanelor numite pe criterii politice, atât din structurile TAROM, cât și din Autoritatea Aeronautică Civilă Română, și susține necesitatea unei conduceri selectate în funcție de competență și responsabilitate.
Critici la adresa strategiei și solicitări de control
Osiceanu contestă și planul de restructurare realizat cu implicarea PwC, despre care afirmă că nu ar fi tratat corespunzător anumite probleme privind organizarea muncii personalului navigant și costurile aferente terenului de sub hangarul companiei. Acestea sunt acuzațiile pilotului; materialul transmis nu include punctele de vedere ale PwC, TAROM sau administrației aeroportuare asupra aspectelor invocate.
Dincolo de schimbările de conducere, acesta cere controale ale Curții de Conturi și ale corpurilor de control ale premierului și ministrului Transporturilor. Verificările ar trebui, în opinia sa, să urmărească administrarea resurselor, contractele încheiate, traseul numirilor în funcții și eventualele decizii contrare intereselor companiei. Pilotul solicită inclusiv examinarea posibilelor implicații asupra siguranței și securității zborurilor, fără a prezenta în text o constatare oficială privind existența unor asemenea riscuri.
Recâștigarea pasagerilor, condiționată de capacitatea de operare
În plan comercial, Cezar Osiceanu susține că TAROM trebuie să recupereze o parte din piața pierdută, dar avertizează că dificultățile concurenților nu se transformă automat în oportunități valorificate. El invocă dimensiunea redusă a flotei disponibile și presiunile asupra costurilor de mentenanță, argumentând că operatorul are nevoie de capacitate efectivă de zbor pentru a putea atrage pasageri și dezvolta rute.
Pilotul propune, de asemenea, o politică națională mai coerentă privind taxele aeroportuare și o analiză a condițiilor de concurență dintre operatorii români și companiile străine low-cost. În opinia sa, competiția dintre aeroporturi pentru atragerea traficului trebuie evaluată inclusiv prin efectele asupra veniturilor și sustenabilității acestora. Afirmațiile sale despre pozițiile de piață și tratamentul fiscal al competitorilor reprezintă argumente ale comentariului, nu concluzii ale unei investigații a autorității de concurență.
Pentru Osiceanu, întrebarea centrală rămâne dacă există voința și capacitatea administrativă de a păstra TAROM ca operator viabil. El susține că orice discuție despre o eventuală insolvență trebuie corelată cu obligațiile europene, resursele reale ale companiei și o strategie de redresare credibilă, astfel încât o măsură prezentată drept soluție să nu adâncească problemele existente.
