Preluare Facebook Cozmin Gușă
Austria este o țară căreia i-a fost impusă neutralitatea militară după al-II-lea război mondial conform unei înțelegeri americano-sovietice, iar apartenența la UE și-a obținut-o târziu, în siajul unificării Germaniei începută în 1989. A fost mereu considerată o entitate statală de tip tampon între interesele Vestului și Estului, fapt ce i-a generat prestigiul și bogăția căpătate în ultimii aproape 70 de ani. Nefiind membru NATO și refuzând mereu accederea în alianță, Austria a reușit să atragă mult capital rusesc, mascat sau la vedere, fiind considerată placa turnantă pentru promovarea intereselor Rusiei în interiorul UE. Acesta este și motivul pentru care comunitatea de informații austriacă este exclusă de la integrarea de tip intelligence cu țările din blocul NATO, fiind considerată ca o potențială breșă de securitate pentru alianță, mai ales în condiții excepționale, așa cum experimentăm în ultimul an. Austria a fost scutită de oprobiul occidental legat de acest subiect strategic, doar pentru că leadership-ul politic al ei din ultima perioadă a fost considerat ca fiind controlat de la nivelul informal al unor structuri de tip Soros sau Forumul Economic Mondial (FEM).
În România austriecii sunt pe locul 2 după nemți la capitolul investiții străine, controlează deciziile din energie din ultimii 15 ani prin intermediul OMV, iar în piața bancară influențează orice mișcare majoră datorită faptului că dețin peste o treime din capitalul financiar prin băncile deținute sau controlate de către ei (Erste-BCR, Raiffeisen, Volksbank, respectiv Unicredit, care în România este coordonată prin sucursala de la Viena). Fără a mai face lista completă a intereselor austriece de la noi, mai adaug aici doar Schweighofer, ce taie și exportă lemnul românesc, dar asta vă oferă oricum imaginea clară a interdependenței austriaco-române, una strategică și la Viena și la București.
🗞️ Citește și Acestea
E limpede astfel că opoziția Austriei la intrarea României în Schengen poate fi analizată doar ținând cont de cele descrise mai sus. Întrebările ale căror răspunsuri ar putea rezolva șarada apărută din această situație gravă, augmentată prin muțenia liderilor români și blegeala UE, ar fi deci următoarele:
- Având interese și profituri atât de mari pe piețele românești, ce-ar putea fi ușor avariate/anulate prin decizii simple ale statului român (legale și justificabile în situația curentă), cine și cum i-a asigurat pe austrieci că n-au de ce să se teamă?
- E suficientă protecția/controlul de tip Soros sau FEM a liderilor politici austrieci pentru ca aceștia să nesocotească o decizie a Comisiei UE sau există o complicitate anti-românească mai largă și complexă în interiorul UE ce și-a ales Austria ca exponent vizibil al opoziției lor mascate?
- Ar fi deranjată Rusia de un control riguros de tip Schengen al frontierei de pe Prut și are puterea și influența să dicteze Austriei acest tip de acțiune contra intereselor românești?
- Nepăsarea SUA în fața acestei situații ce afectează grav prestigiul și potențialul partenerului strategic România este dictată de vreo înțelegere subterană cu obiective absconse deocamdată?
- Constituirea ad-hoc și accelerată a #RepubliciiSOROS pe teritoriul Moldovei poate fi afectată prin decizia de intrare în spațiul Schengen a României și securizarea frontierei de pe Prut?
Dacă laboratoarele serviciilor secrete românești pot răspunde acestor întrebări, și am motive solide să cred că pot, atunci înseamnă că șarada este dezlegată deja, dar răspunsul nu poate/trebuie să fie comunicat public, iar asta explică muțenia și inacțiunea oficialilor români și europeni.
