Daniel Funeriu, fost ministru al Educației și în prezent înalt consilier al Uniunii Europene, a anunțat recent într-o intervenție telefonicǎ la România Tv că intenționează să propună în viitorul său mandat prezidențial implementarea pregătirii militare obligatorii pentru tineri.
Funeriu a explicat că această propunere este inspirată din articolul 118 alin. 2 din Constituția României, care prevede obligația statului de a asigura pregătirea populației pentru apărare.
În cadrul unei emisiuni, Funeriu a detaliat că viziunea sa pentru pregătirea militară obligatorie presupune ca tinerii să participe la un program de două luni pe an, timp de doi ani, pentru a fi pregătiți să răspundă în caz de alarmă națională, inclusiv în situații de urgență sanitară sau alte crize. El a subliniat că acest program nu va afecta activitatea forțelor armate profesionale, ci va completa pregătirea generală a tinerilor pentru a putea răspunde eficient în fața unor situații de urgență.
🗞️ Citește și Acestea
„Propunerea mea are în vedere pregătirea tinerilor pentru apărare, dar și pentru a ști cum să reacționeze într-o situație de criză, de exemplu în caz de alarmă aeriană. Este important ca tinerii să știe unde se află un adăpost și să fie capabili să intervină în situații de urgență”, a explicat Daniel Funeriu.
El a adăugat că, în conformitate cu legea fundamentală, România trebuie să asigure această pregătire, iar rolul unui președinte este acela de a mobiliza resursele necesare și de a face posibil ceea ce constituția impune.
De asemenea, Funeriu a precizat că nu are legături cu organizații precum Open Society Foundation, spunând că nu a avut niciodată vreo asociere cu George Soros sau cu ideologiile progresiste.
Această propunere vine într-un context în care discuțiile despre securitatea națională și pregătirea tinerelor generații pentru apărare sunt tot mai prezente în dezbaterea publică. În prezent, serviciul militar obligatoriu este suspendat în România, însă Funeriu consideră că o astfel de măsură ar putea contribui la creșterea capacității de reacție a populației în fața unor crize de amploare.
