Decizia președintelui Nicușor Dan de a-l desemna pe Eugen Tomac pentru funcția de prim-ministru riscă să deschidă o nouă dispută constituțională, în condițiile în care mai multe decizii ale Curții Constituționale a României stabilesc că șeful statului nu are o putere discreționară în alegerea candidatului pentru Palatul Victoria.
Potrivit jurisprudenței CCR, consolidată prin decizii pronunțate în 2014, 2018 și 2020, desemnarea premierului trebuie să fie rezultatul consultărilor politice și să urmărească identificarea unei persoane capabile să obțină susținerea unei majorități parlamentare. Curtea a precizat în repetate rânduri că președintele nu are rolul unui decident exclusiv în această procedură, ci pe cel de arbitru și mediator între forțele politice reprezentate în Parlament.
🗞️ Citește și Acestea
Ce spune Constituția
Articolul 103 din Constituția României prevede că președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru în urma consultării partidului care deține majoritatea absolută în Parlament sau, în lipsa acesteia, a partidelor parlamentare.
CCR a interpretat aceste prevederi în sensul că desemnarea nu poate reprezenta exclusiv alegerea șefului statului. În Decizia nr. 875 din 2018, reluată ulterior și în hotărârea din 2020 privind conflictul dintre fostul președinte Klaus Iohannis și Parlament, Curtea a arătat că persoana desemnată trebuie să fie rezultatul consultărilor și negocierilor politice.
Judecătorii constituționali au subliniat că procedura este una flexibilă, dar nu permite exercitarea discreționară a atribuției prezidențiale și nu poate ignora rezultatul alegerilor sau posibilitatea reală de formare a unei majorități parlamentare.
Decizia din 2014, invocată din nou
Unul dintre cele mai importante precedente este Decizia nr. 80 din 2014, prin care CCR a analizat un proiect de revizuire a Constituției. În motivarea acelei hotărâri, Curtea a stabilit că președintele nu poate decide singur cine va fi premier și că trebuie să desemneze candidatul susținut de majoritatea parlamentară sau, în lipsa unei asemenea majorități, pe cel care poate coagula sprijinul necesar pentru obținerea votului de încredere.
„Președintele României nu poate avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru și mediator între forțele politice”, se arată în jurisprudența invocată de Curte.
Judecătorii constituționali au precizat că aceste considerente sunt obligatorii și fac parte din interpretarea oficială a Constituției.
Declarațiile lui Nicușor Dan alimentează controversa
Controversa este amplificată de explicațiile oferite chiar de președintele Nicușor Dan în momentul desemnării lui Eugen Tomac.
Șeful statului a argumentat că blocajul dintre partidele parlamentare l-a determinat să aleagă o persoană independentă de formațiunile politice reprezentate în Legislativ, considerând că aceasta ar putea negocia mai ușor cu toate partidele.
„Am ales, ca propunere de prim-ministru, o persoană independentă de partidele din Parlament, dar o persoană care are experiența politică de a discuta cu fiecare dintre partidele din Parlament”, a declarat președintele.
Tocmai această justificare este considerată problematică de unii specialiști în drept constituțional, care atrag atenția că jurisprudența CCR pune accent pe existența unei susțineri parlamentare concrete și nu pe preferința președintelui pentru o anumită formulă politică.
Posibil conflict constituțional
În cazul în care candidatura lui Eugen Tomac nu va reuși să obțină sprijinul unei majorități parlamentare sau dacă partidele vor contesta procedura de desemnare, nu este exclus ca subiectul să ajungă din nou în atenția Curții Constituționale.
Miza este una majoră, deoarece România se află de peste o lună într-o situație de interimat guvernamental, după căderea Cabinetului condus de Ilie Bolojan în urma unei moțiuni de cenzură adoptate de Parlament.
În acest context, desemnarea lui Eugen Tomac nu reprezintă doar o decizie politică, ci și un test constituțional privind limitele atribuțiilor prezidențiale și raportul dintre Palatul Cotroceni și majoritatea parlamentară.
