Ce poate fi mai frumos decât scena în care copiii lui Messi se joacă cu trofeul mondial la final de meci, sub privirile drăgăstoase ale părinților și bunicilor, în aplauzele și lacrimile stadionului și ale miliardelor de oameni din fața televizoarelor?! Iar această scenă superbă a normalității a venit imediat după un meci nebun, poate cel mai frumos din istorie, unde genialitatea lui Messi a fost răsplătită finalmente cu victoria Argentinei, iar cea a lui Mbappe a reînviat Franța pe teren și așa am putut vedea spectacolul unic din Qatar.
Întreaga Argentină, profund religioasă, i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a împuterit și inspirat pe Messi (cel ce-și face mereu semnul crucii și privește apoi spre cer), milioanele de argentinieni au dansat și cântat pe străzi, ba chiar și măicuțele din mănăstirile catolice au improvizat serbări ale bucuriei, fără a mai cere vreo dispensă de la Papa Francisc de la Roma, care e și el tot argentinian.
N-am fost fan Argentina la Mondialul din Qatar, de vreo 45 de ani de când urmăresc pasionat fotbalul am ținut mereu cu echipele europene (Italia sau Spania), dar după ce Argentina a pierdut în fața Arabiei Saudite, văzând chipul descompus și trist al lui Messi, i-am spus fiicei mele că exact în acel fel se deschide posibilitatea câștigării Mondialului de către argentinieni. Desigur că-mi bazam presupunerea pe valoarea echipei, dar mai ales pe patriotismul lor și pe dorința colectivă de a-l încorona pe Messi la final, după modelul lui Maradona din anul în care Messi abia se născuse. Și uite că așa s-a întâmplat, după un Mondial în care ”mâna divină” a aranjat din nou treburile fix cum trebuia!
🗞️ Citește și Acestea
Evenimentul din Qatar nu va fi uitat și pentru că au fost aduse în derizoriu echipele de fotbal (șapte la număr, și toate europene!) ce-au vrut să folosească ocazia sportivă pentru promovarea LGBT-ismului sau renașterea BLM-ismului (Anglia), iar acest lucru a fost pus sub semnul zicerii că ”Dumnezeu nu bate cu bota!”. Astfel s-a dat mare satisfacție miliardelor de oameni normali excedați de această discriminare pozitivă impusă de mai-marii Planetei în ultimii ani. Refuzul pentru discursul lui Zelenskiy dinaintea finalei a fost cireașa de pe coliva strategiei pentru implementarea anormalității și a amenajat bine cadrul pentru fiesta ce-a cuprins întreaga lume, ce-a vibrat aseară în ritmurile bucuriei, aducându-și aminte că și tangoul e tot argentinian.
Cozmin Gușă
P.S. Despre ofensiva anticorupție iscată contra Qatar-ului, ce-a avut îndrăzneala să găzduiască acest ”festival al normalității”, dublată de cea împotriva șefilor FIFA ce-au fost și ei de neclintit, spre lauda lor, voi discuta zilele următoare, deoarece e previzibil ca transumaniștii să înceapă aceste demersuri chiar de azi, ei au priceput că au pierdut doar o luptă, nu și războiul.
