Opinie de Mircea Sime
Gigi Becali a găsit soluția pentru democrația românească: Guvernul să guverneze, opoziția să nu-l deranjeze, iar certificatele de patriotism să fie distribuite de dumnealui, între două intervenții televizate. Simplu. Nici nu mai este nevoie de atâtea instituții, dacă avem deja verdictul.
În declarațiile făcute la România TV, fostul deputat AUR, în prezent deputat neafiliat, critică partidul care l-a trimis în Parlament, contestă perspectiva unei moțiuni de cenzură și apreciază seriozitatea unor oameni din PSD. În același timp, vorbește despre posibilitatea de a-și face propriul partid. Interese politice au, desigur, ceilalți. La el sunt, probabil, doar bune intenții.
🗞️ Citește și Acestea
Constituția, acest inconvenient care nu i-a cerut părerea
Becali pare nemulțumit că opoziția intenționează să folosească un instrument al opoziției. O constatare remarcabilă pentru cineva ajuns în Parlament.
Moțiunea de cenzură este reglementată de articolul 113 din Constituție. Nu este o invenție a lui George Simion și nici un accesoriu parlamentar care se folosește numai când primește aprobarea finanțatorului FCSB.
Putem discuta dacă o anumită moțiune are argumente, voturi sau o alternativă de guvernare. Dar a prezenta utilizarea ei drept o amenințare la adresa țării este o metodă comodă de a cere protejarea Executivului de controlul parlamentar.
În această democrație de confort, opoziția ar trebui să fie suficient de prezentă pentru decor și suficient de tăcută pentru liniștea puterii. Eventual să aplaude constructiv.
Becali vorbește pentru el sau face serviciul politic al altora?
Întrebarea merită formulată pornind de la efectul declarațiilor sale. Când ceri opoziției să renunțe la moțiune, ajuți politic Guvernul să rămână în funcție. Când lauzi PSD, ajuți imaginea PSD. Nu este nevoie de vreo ședință conspirativă pentru a observa aceste consecințe.
Nu avem dovezi că Becali primește ordine sau este manevrat. Nu putem transforma bănuiala în informație prin simpla adăugare a unui semn de întrebare.
Avem însă tot dreptul să-i cerem să explice această poziționare. De ce ar trebui alegătorii să considere că verdictele sale reprezintă interesul țării, iar pozițiile adversarilor reprezintă automat interese de grup?
Becali nu poate cere publicului să-i trateze preferințele drept diagnostic național. România nu este o echipă pentru care stabilești titularii la televizor și apoi te superi că arbitrul mai aplică regulamentul.
Catedra de morală are și un dosar de personal
Înainte de a accepta lecțiile despre interesul public, merită recitită biografia profesorului.
În 2013, Gigi Becali a fost condamnat definitiv în dosarul schimburilor de terenuri cu Ministerul Apărării Naționale pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată. Pedeapsa pentru această faptă a fost de doi ani; după contopirea cu pedepsele din dosarul sechestrării de persoane și anularea suspendării anterioare, instanța a stabilit trei ani cu executare. Soluția este consemnată în comunicatul DNA privind hotărârea definitivă.
Tot în 2013, în dosarul „Valiza”, a primit o condamnare definitivă de trei ani în regim de detenție pentru două infracțiuni de dare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit comunicatului DNA. Pedepsele din dosare diferite nu se adună mecanic, fiind aplicabile regulile contopirii.
Acest trecut nu face automat falsă fiecare propoziție rostită de Becali. Îl face însă un candidat discutabil pentru funcția, acordată de el însuși, de distribuitor al certificatelor de integritate.
Când vorbești despre cei care folosesc politica pentru interese personale, este rezonabil să accepți și întrebări despre propriile fapte. Memoria publică nu trebuie să intre în pauză publicitară de fiecare dată când începe o nouă predică televizată.
AUR a deschis ușa. Acum se miră de curent
George Simion și AUR nu pot poza exclusiv în victimele acestui spectacol. Ei au acceptat candidatura lui Becali. Ei au considerat că este potrivit să-l trimită în Parlament pe listele lor.
Mandatul a fost obținut pe lista AUR din București. Becali a notificat ulterior Camera Deputaților că demisionase din partid începând cu 14 martie 2025 și că va activa ca neafiliat, potrivit anunțului relatat de AGERPRES.
Nici condamnările, nici stilul său public nu au fost descoperite după alegeri. Nu a sosit în partid într-un plic sigilat, cu instrucțiunea „deschideți după validarea mandatului”.
În opinia mea, acceptarea candidaturii sale a fost o greșeală politică. Notorietatea nu ține loc de criteriu de integritate, iar disponibilitatea de a umple un studio de televiziune nu dovedește compatibilitatea cu un proiect parlamentar.
Dacă AUR vrea să fie credibil când critică selecția oamenilor din alte partide, trebuie să-și asume și propria alegere. Compromisurile nu devin principii doar pentru că, la momentul respectiv, aduceau vizibilitate.
Iar Becali poate continua să dea lecții. Publicul poate, la fel de bine, să ceară și bibliografia. Inclusiv capitolele pe care profesorul ar prefera să le sărim.
Analiza pornește de la declarațiile făcute de Gigi Becali la România TV. Evaluările și formulările polemice exprimă opinia autorului.
