Opinie de Cezar Osiceanu
Textul de mai jos prezintă opiniile și acuzațiile autorului privind relațiile sindicale din TAROM. Documentul reprodus în articol exprimă poziția Sindicatului Tehnic TAROM și nu confirmă, prin el însuși, celelalte acuzații.
În TAROM există o mulțime de sindicate, mai mari sau mai mici. În opinia mea, această fragmentare este și rezultatul principiului „divide et impera”, aplicat de conducerile numite politic ale companiei. Efectul este previzibil: angajații se împart în tabere, revendicările comune devin mai greu de susținut, iar solidaritatea profesională are de pierdut.
Piloții, însoțitorii de bord, personalul tehnic și personalul TESA au interese specifice, dar și probleme comune. Tocmai de aceea, organizarea sindicală ar trebui să le întărească puterea de negociere, nu să îi pună unii împotriva celorlalți. Discuția despre reprezentativitate a fost, de-a lungul timpului, una dintre marile dificultăți ale sindicatelor profesionale din companie.
Precizare juridică: pragul de „50% plus unu”, invocat în versiunea inițială a acestui text, nu reprezintă regula actuală. Articolul 54 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social prevede un prag de cel puțin 35% pentru reprezentativitatea la nivel de unitate. Lipsa reprezentativității nu exclude automat declararea unei greve: legea prevede și proceduri pentru sindicatele nereprezentative, cu îndeplinirea condițiilor aplicabile.
SPNT și întrebările despre funcționarea sindicatelor
În experiența mea, controlul asupra sindicatelor nu s-a exercitat doar prin fragmentare, ci și prin regulile lor interne. Un exemplu pe care l-am semnalat privește Sindicatul Personalului Navigant TAROM — SPNT. Potrivit relatării pe care mi-a făcut-o pilotul Sorel Tănăsoiu, în procesul-verbal de constituire ar fi existat o limitare la două mandate pentru liderul sindical. Susțin că această clauză nu s-ar mai fi regăsit în forma înregistrată ulterior.
Am contestat și modul în care sindicatul ar fi funcționat din punct de vedere fiscal. Afirmațiile mele privesc lipsa înregistrării fiscale într-o perioadă îndelungată, evidențele financiare, sponsorizările, documentele de încasare și administrarea cotizațiilor. Acestea sunt acuzații pe care le formulez ca autor și care trebuie verificate prin actele organizației, evidențele fiscale și eventualele constatări ale autorităților. Absența unei înregistrări fiscale nu poate fi echivalată automat, fără o analiză juridică, cu nulitatea tuturor actelor sindicale.
Pentru mine, întrebarea esențială rămâne aceeași: cum sunt apărate interesele membrilor care plătesc cotizații și câtă transparență există în utilizarea banilor lor?
Coșmarul piloților din TAROM, sindicalizați sau nu
Separarea piloților de însoțitorii de bord și apariția Sindicatului Piloților Liberi din România — SPLR — nu au eliminat, în opinia mea, problemele de reprezentare. Reducerea flotei și scăderea numărului de piloți au făcut și mai dificilă construirea unei forțe sindicale capabile să negocieze eficient. Au fost căutate și formule de asociere cu alte organizații sindicale, inclusiv din zona METROREX.
Critic conducerile sindicale care, în loc să apere drepturile membrilor, ajung să accepte concesii în relația cu angajatorul. În cazul TAROM, am reclamat aspecte privind sporul pentru condiții periculoase, programul de lucru, perioadele de odihnă, pontajele, plata unor sporuri, indexarea veniturilor și asigurările echipajelor. Susțin că au existat situații în care drepturile angajaților nu au fost apărate corespunzător. Stabilirea eventualelor încălcări și a sumelor datorate presupune însă verificarea contractelor, pontajelor și regulilor specifice personalului aeronautic.
Apariția Sindicatului Unit TAROM — SUT — a adus o altă formulă de organizare, prin reunirea unor angajați din mai multe compartimente. Nici această schimbare nu a înlăturat divergențele. În evaluarea mea, au existat diferențe de poziționare inclusiv între piloții de pe ATR și cei de pe Boeing sau Airbus, deși unele drepturi obținute prin revendicările unei categorii au ajuns să producă beneficii și pentru ceilalți.
TAROM Tehnic și promisiunile reorganizării
Se spune în aviație că pilotul fără mecanic ar fi doar un băiat frumos, cu ochelari de soare și geacă de piele. Dincolo de glumă, activitatea tehnică este indispensabilă unei companii aeriene. Tocmai de aceea, separarea acestei activități de TAROM trebuie evaluată cu atenție, prin rezultate și costuri, nu prin promisiuni.
Am criticat planul de reorganizare asociat PwC, pe care îl consider o fragmentare a companiei. Am ridicat întrebări și despre chiria aferentă terenului de sub hangarul de la Otopeni. În opinia mea, aceste aspecte reclamă explicații publice și verificări documentate.
Înființarea TAROM Tehnic a fost prezentată ca o oportunitate pentru dezvoltarea serviciilor de mentenanță. Susțin însă că separarea ar fi dus la creșterea cu aproximativ 40% a cheltuielilor TAROM pentru mentenanța propriilor aeronave, fără rezultatele comerciale promise. Cifra reprezintă afirmația mea și necesită confirmare prin situații financiare și contracte comparabile; documentul publicat mai jos nu o dovedește.
Un document care arată ruptura dintre sindicate
În timp ce SUT contestă conducerea TAROM Tehnic, Sindicatul Tehnic TAROM — STT — exprimă o poziție opusă. Memoriul furnizat pentru acest articol, datat 28 octombrie 2026 și semnat în numele STT de președintele Neagu Bogdan Stelian, susține actuala conducere și respinge acțiunile SUT. Documentul este adresat unei instituții denumite în antet „TRIBUNALUL Buftea, Jud Ilfov”; reproducerea sa nu confirmă înregistrarea la o instanță.
Semnatarii invocă stabilitatea locurilor de muncă și dialogul cu managementul. Despre directorul general, numit în document Florin Trăilă, afirmă că are „o conduită ireproșabilă în fața colectivului”. STT susține că măsurile convenite cu managementul urmăresc securizarea drepturilor salariaților și consideră că acțiunile SUT ar putea produce un blocaj administrativ și operațional. Acestea sunt pozițiile exprimate de semnatarii memoriului, nu constatări ale unei instanțe.

În lectura mea, contrastul dintre pozițiile celor două sindicate ilustrează tocmai problema de fond: angajații ajung reprezentați de organizații care se contestă reciproc, în timp ce întrebările despre venituri, programul de lucru și viitorul companiei rămân deschise.
Cine plătește următoarea reorganizare?
În privința unei eventuale reuniri a TAROM Tehnic, ROMAERO, Avioane Craiova și a altor entități într-o structură mai mare, întrebarea mea este simplă: ce se întâmplă cu oamenii și cu veniturile lor? Scenariul invocat trebuie evaluat pe baza unui proiect oficial și a condițiilor concrete, nu tratat ca o decizie deja aplicată.
O asemenea reorganizare ar putea ridica probleme privind conducerea societăților, integrarea activităților și diferențele salariale. Dacă veniturile diferă semnificativ, cine suportă costurile armonizării? Vor fi ridicate salariile mai mici sau vor exista presiuni asupra celor mai mari? Înainte de noi promisiuni despre un „gigant” industrial, angajații au nevoie de răspunsuri verificabile.
Notă a redacției: materialul este publicat în secțiunea de opinii. Acuzațiile istorice și estimările financiare aparțin autorului și nu sunt stabilite prin documentul reprodus. Memoriul este prezentat în forma furnizată, fără confirmarea independentă a autenticității sau a depunerii sale la instanță.




















