Finală Nations League, fără o valoare uriașă de piață în vest, a arătat o deschidere fără margini către estul înfometat de fotbal, dar lipsit de trofee.
Asta s-a simțit pe străzile din Rotterdam, care s-au animat cu o zi înaintea finalei. Un furnicar al petrecăreților din Croația, sosiți în Olanda pentru visul unui trofeu, dar mai ales pentru un city-break. Croația e azi în Schengen.
🗞️ Citește și Acestea
Rotterdamul plin de croați a trăit fără oprire, zi și noapte. Au fost și spanioli, dar infinit mai puțini.
Barurile, terasele, cluburile din Rotterdam au fost pline ochi. Cu greu se găsea o masă liberă, printre tricourile în pătrățele albe și roșii ale croaților.
Cu iubite, soții, fără, ei au făcut orașul să vibreze. Ăsta e fotbalul. Leagă prietenii între necunoscuți, la mare depărtare de casă.
Subtitlul: Ziua finalei Nations League
Încă de dimineață tobele s-au făcut auzite în Rotterdam, orașul modern al Olandei, mai degrabă muncitoresc decât turistic. Dar frumos, foarte frumos.
Spaniolii au ponit fiesta, au cântat fără oprire, fără să fie deranjați de mulțimea de croați din oraș. N-am văzut, n-am auzit, n-am citit de vreun incident.
Chiar dacă par fioroși, na, sunt sârbi, sunt mari, croații au venit pentru distracție la Rotterdam, nu puși pe scandal. Alcoolul și țigările la liber (alea interzise la noi) nu au schimbat comportamentul fanilor.
Subtitlu: Meciul și atmosfera de poveste
Pe De Kuip, arena de 47.000 de locuri, croații au fost la înălțime, au câștigat finală, chiar dacă Modric și Brozovic au pierdut-o la penalty-uri.
La stadion lumea se mai schimbă. Croații au fluierat imnul Spaniei (n-am înțeles exact motivul), au mai ridicat degetele către jucătorii spaniolii, dar atât. Lucruri, până la urmă normale pentru stadion. Nu s-a sărit calul.
La plecare, amestecați cu spaniolii în drum spre tren, unii beți, alții supărați, alții ambele, n-a apărut niciun scandal.
Croații știu să trăiască și să zâmbească, chiar și atunci când echipa pierde. A fost a două finală a Croației, după cea de la Mondialul din Rusia -2018. Asta, evident mai puțîn importantă, dar cu un trofeu pe masă.
Poate că fără fanii croați, Rotterdamul nu s-ar fi animat atât de tare, n-ar mai fi fost același vibe bun.
Altfel, Rotterdam pare o oază de liniște, atunc când fotbalul nu face gălăgie în oraș. Localnicii își mai schimbă obiceiurile, alungă monotonia, atunci când evenimentele , nu neapărat din fotbal, mișcă orașul.
