Suedia se află din nou în centrul unei dezbateri majore privind abandonarea monedei naționale și adoptarea euro, într-un context internațional radical diferit față de cel din 2003, când suedezii au respins moneda unică prin referendum.
Potrivit unei analize citate de presa europeană, creșterea amenințărilor geopolitice, venite dinspre Rusia și China, dar și politica „America First” promovată de fostul președinte american Donald Trump, au amplificat temerile privind vulnerabilitatea economiilor mici din Europa.
În acest context, tot mai mulți oficiali suedezi consideră că adoptarea euro ar consolida poziția Suedia în interiorul Uniunii Europene și ar întări cooperarea politică și economică.
Deputata liberală Cecilia Rönn a subliniat că, deși Suedia este acum membru cu drepturi depline al NATO, rămâne „cu un picior în afară” din punct de vedere al cooperării monetare europene. La rândul său, ministrul finanțelor Elisabeth Svantesson a anunțat sprijinul pentru lansarea unei analize oficiale privind avantajele și dezavantajele aderării la zona euro, arătând că „lumea și Uniunea Europeană se schimbă”.
🗞️ Citește și Acestea
Schimbarea de ton este vizibilă și în rândul economiștilor. Lars Calmfors, o voce influentă în domeniul politicilor monetare, care în 2003 recomanda amânarea adoptării euro, se declară acum mai favorabil, invocând diferențele majore de context geopolitic.
El subliniază că o monedă comună ar oferi Suediei un rol mai important în deciziile monetare europene și ar facilita comerțul și investițiile, în condițiile în care peste 60% din schimburile comerciale ale țării se desfășoară cu UE.
Cu toate acestea, opinia publică rămâne reticentă: majoritatea suedezilor continuă să se opună adoptării euro, iar doar aproximativ o treime susțin schimbarea. Un nou referendum este considerat inevitabil, iar scena politică este divizată. Doar Partidul Liberal susține ferm trecerea la euro, în timp ce social-democrații nu au o poziție clară, iar Democrații Suedezi se opun categoric, invocând pierderea independenței naționale. Chiar și în scenariul unui consens politic, abandonarea coroanei ar necesita cel puțin patru ani, deși unii lideri politici consideră că, în condiții excepționale, procesul ar putea fi accelerat.
