Reuniunea liderilor Uniunii Europene desfășurată în Cipru a fost descrisă de mulți drept „summitul fără Orbán”, în contextul în care premierul ungar Viktor Orbán nu a fost prezent pentru prima dată după 16 ani în care a fost o voce puternică și adesea incomodă în interiorul blocului comunitar. La întâlnire a participat și președintele României, Nicușor Dan.
Deși începutul reuniunii a fost marcat de o atmosferă relaxată, pe fondul vremii favorabile și al absenței liderului de la Budapesta, optimismul inițial s-a risipit rapid. Discuțiile dintre șefii de stat și de guvern au devenit tensionate, semn că divergențele din interiorul Uniunii nu pot fi puse doar pe seama unui singur actor politic.
Pe agenda întâlnirii s-au aflat teme majore, precum clauza de apărare reciprocă, politica energetică și viitorul buget multianual al Uniunii, estimat la aproximativ 1,8 trilioane de euro. În ciuda așteptărilor că lipsa lui Orbán ar putea facilita consensul, liderii europeni au fost nevoiți să admită că diferențele de viziune sunt mult mai profunde.
Premierul Estoniei, Kristen Michal, a sugerat că Viktor Orbán a fost adesea perceput ca un „țap ispășitor”, în spatele căruia s-au ascuns divergențele reale dintre statele membre. În opinia sa, liderii europeni vor trebui, în viitor, să fie mai direcți și mai transparenți în exprimarea pozițiilor lor.
În paralel, Uniunea Europeană se confruntă și cu provocări concrete în domeniul energetic. Comisarul european pentru transporturi, Apostolos Tzitzikostas, a atras atenția asupra riscului unei crize de combustibil pentru aviație, avertizând că statele membre ar putea fi nevoite să recurgă la împărțirea rezervelor de urgență.
Nici a doua zi a summitului nu a fost mai liniștită. Negocierile privind bugetul european, deși considerate inițial un subiect tehnic, s-au dovedit la fel de sensibile și controversate, reflectând tensiunile persistente dintre statele membre în privința priorităților financiare ale Uniunii.
În final, reuniunea din Cipru a arătat că absența unui lider controversat nu este suficientă pentru a rezolva problemele structurale ale Uniunii Europene, iar provocările majore rămân în continuare pe masa decidenților europeni.





















