Djokovic scrie istorie la tenis. Tocmai a devenit cel mai tare jucător de tenis din lume, cu 23 de titluri de Grand Slam. Pe ultimul, de record, a pus mâna în week-end la Paris.
Orașul visurilor și-a aprins luminile în fața „regelui”.
🗞️ Citește și Acestea
Un alt sârb a fost MVP în finala baschetului american. Jokic a fost uriașul care a împins-o pe Denver Nuggets spre primul trofeu din istorie în NBA. Jokic a spart aproape toate recordurile din baschet ale finalei cu Miami.
Vecinii noștrii au fost tot timpul mai sportivi, nu e vreun secret. La noi se zice că „fibra” din care sunt făcuți sârbii are calitate mai bună ca a noastră. Că ei ar fi mai luptători, ca spirit.
Nu, nene, nu e ăsta secretul. Munca și seriozitatea sunt atuurile băieților ăștia, care reușesc să se impună afara. Nici talentul nu cred că este într-un procent covârșitor în povestea asta. Cert e că ei știu să iasă în lume, noi nu.
Toată America știe, de la Djokovic, unde e Serbia pe hartă. Dacă scrie și România pe acolo, au auzit tot pentru că sportivii sârbi au știut să se afirme, să iasă în față în sporturi care contează cu adevărat.
Am avut-o și noi pe Halep, numărul 1 în tenis, da. Și-l mai avem pe copilul minune Popovici, fenomen la înot. Dar tenisul feminin nu se compară cu cel masculin, niciodata, indiferent de egalitatea impusă a premiilor (aici are mare, mare dreptate Țiriac), iar despre comparația înot-NBA n-are rost să zic nimic, pentru că i-aș lua toate meritele lui Popovici. Și nu are rost.
Uite așa, vedem cum sârbii se ridică în lume, cum își fac un nume și cum ne lasă în urmă. Și nici măcar nu sunt în UE. Economic, sunt sub România. Sportiv, puțin mai departe, cum au fost mai mereu.
Ei au branduri de clasă în sportul mondial. Noi nu avem.
Din mica Românie, Halep și Popovici, au adus plusul de imagine al țării, dar impactul e departe de cel al lui Djokovic (devenit nr. 1 în istoria tenisului) sau de al lui Jokic, un necunoscut pentru mulți, devenit star cu stea pe bulevardul baschetului mondial.
Poate că noi o să luăm mai multe medalii ca sârbii la Olimpiada de la Paris. Dar cât de mult mai contează în sport? O să scrie toată presa mondială despre Radiș si Bodnar, fetele de AUR de la canotaj? Nu. O să obțină fetele astea contracte de milioane de la sponsori? Nu. Chiar dacă ar merita.
Sportul de azi se calculează în branduri. Mai mici sau mai mari.
Sârbii le au pe alea mari, așa că toată planeta de azi e la picioarele „zeilor” internationali (posibil pleonasm) Djokovic și Jokic. Toată planeta joacă sârba.
