În ediția recentă a podcasturilor Cluj Live, Dr. Achimaș-Cadariu Patriciu, medic primar ginecolog la Institutul Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricuță, a prezentat principalele direcții și provocări ale oncologiei din România: de la lansarea unui proiect național de screening pentru cancerul de sân destinat populațiilor vulnerabile, până la limitele de capacitate ale marilor instituții, birocratizarea sistemului, deficitul de îngrijiri paliative și riscurile unei adoptări grăbite a inteligenței artificiale în absența unei educații medicale solide.
Screening național pentru cancerul de sân, dedicat comunităților vulnerabile
Unul dintre punctele centrale ale discuției a fost câștigarea unui proiect național de screening pentru cancerul de sân, dedicat, în esență, categoriilor defavorizate: familii monoparentale, persoane cu venituri mici și comunități din zone dezavantajate. Potrivit medicului, inițiativa reunește parteneri academici și clinici din țară, inclusiv universități de medicină și centre oncologice din mai multe regiuni, iar finanțarea este asigurată prin Ministerul Fondurilor Europene, cu un buget considerat „impresionant”. Dr. Achimaș-Cadariu Patriciu a subliniat însă că succesul real al proiectului va fi confirmat abia la final, prin impactul concret asupra pacienților și prin atingerea obiectivelor asumate, avertizând asupra riscului ca efortul administrativ să devină mai important decât rezultatele din teren.
🗞️ Citește și Acestea
Birocrația din sănătate, între necesitate și exces
În același context, invitatul a vorbit despre diferența dintre proceduri utile și birocrație excesivă. El a arătat că acreditările și standardizările pot aduce beneficii directe pacienților, prin tratamente coerente și comparabile pentru cazuri similare, dar a atras atenția că volumul de documente și audituri poate ajunge să consume timp critic din activitatea medicală. În opinia sa, sistemul importă modele occidentale care presupun structuri ample de suport administrativ, însă în România această povară ajunge frecvent pe umerii medicilor și asistenților, în detrimentul actului medical și al timpului acordat pacientului.
Dr. Achimaș-Cadariu Patriciu a descris și presiunea tot mai mare asupra instituțiilor de referință din marile centre universitare, menționând că numărul pacienților care ajung la Cluj este foarte ridicat, uneori semnificativ peste încărcarea întâlnită în centrele echivalente din Vest. Pe de o parte, această realitate înseamnă acces pentru mai mulți oameni la îngrijire specializată; pe de altă parte, crește riscul ca pacienții și echipele medicale să nu mai aibă suficient timp pentru informare, decizie, înțelegerea etapelor de tratament și pentru reducerea erorilor, tocmai din cauza ritmului și volumului de cazuri.
Un alt subiect major a vizat investițiile în infrastructura medicală și logica amplasării marilor spitale și centre oncologice. Medicul a explicat că dezvoltarea ar trebui să urmeze resursa umană: acolo unde există echipe puternice și tradiție profesională, investițiile pot accelera performanța; fără oameni, clădirile și aparatura rămân subutilizate. În discuție a fost adusă și problema accesului dificil la Institut, dar și faptul că zona care în anii ’60 era periferică a devenit astăzi aproape centrală, cu implicații logistice și de siguranță, mai ales în prezența echipamentelor de radioterapie. Totodată, invitatul a evidențiat că în Cluj s-a format un pol important de specialiști, inclusiv prin apariția unor instituții private care folosesc expertiza oamenilor formați în sistemul public, argumentând că statul și privatul ar trebui să funcționeze complementar, nu în conflict.
Tema îngrijirilor paliative a fost abordată direct, pornind de la impactul pe care lipsa centrelor specializate îl are asupra secțiilor de oncologie. Dr. Achimaș-Cadariu Patriciu a susținut că o parte semnificativă dintre pacienții oncologici au nevoie, la un moment dat, de paliație, iar România tratează încă prea multe cazuri în stadii avansate, ceea ce pune o presiune enormă pe paturile din centrele de tratament. În viziunea sa, dezvoltarea unei rețele de paliație aproape de domiciliu ar ajuta familiile și ar degreva spitalele mari, lăsând mai multă capacitate pentru diagnostic și tratamente cu intenție curativă. Medicul a indicat și o posibilă direcție: utilizarea mai eficientă a unor unități mici din țară care consumă resurse, dar sunt subfolosite, astfel încât acestea să poată prelua îngrijirea paliativă în comunități.
Discuția a atins și subiecte de comunicare publică și educație pentru sănătate, în contextul creșterii influenței platformelor sociale. Invitatul a remarcat că societatea se schimbă rapid, iar comunicarea medicală ajunge mai ușor la public prin canale noi, însă riscul major apare atunci când lipsește educația: fără capacitatea de a discerne între informații, oamenii devin vulnerabili la promisiuni, marketing agresiv și pseudo-expertiză.
În final, Dr. Achimaș-Cadariu Patriciu a vorbit despre inteligența artificială ca realitate deja prezentă în medicină și despre dilemele pe care le aduce. El a exemplificat cu utilizarea unor instrumente care pot accelera masiv conturarea structurilor necesare planificării radioterapiei, dar a avertizat că eficiența tehnologică poate produce, în timp, o scădere a nivelului de pregătire a viitorilor specialiști, dacă aceștia nu mai exersează abilitățile de bază și nu mai pot verifica independent corectitudinea rezultatelor. Mesajul său a fost unul de prudență: progresul trebuie însoțit de educație, gândire critică și standarde clare, astfel încât tehnologia să rămână un instrument în mâna medicului, nu un înlocuitor al judecății profesionale.
Prin intervențiile sale, Dr. Achimaș-Cadariu Patriciu a conturat o radiografie amplă a sistemului: proiecte ambițioase cu potențial real, dar și obstacole structurale care pot dilua impactul; centre de excelență supraîncărcate; nevoia urgentă de paliație și de resurse administrative care să nu sufoce actul medical; precum și o tranziție tehnologică ce trebuie gestionată responsabil. În esență, mesajul invitatului a rămas constant: pacientul și calitatea îngrijirii trebuie să fie criteriul central după care se construiesc politicile, investițiile și regulile din sănătate.
