Lista liberalilor propuși pentru viitorul Guvern Mureșan spune mult mai mult decât cine va ocupa un minister sau altul. Ea arată, înainte de toate, cine mai contează în PNL-ul condus de Ilie Bolojan și, mai ales, cine nu. Într-un moment în care partidul ar fi avut toate motivele să-și strângă rândurile după căderea propriului guvern, conducerea liberală pare să fi ales exact contrariul: să folosească împărțirea funcțiilor din noul Executiv pentru a-i ține în afara puterii pe cei care au contestat linia oficială a partidului. Aripa conservatoare, sau suveranistă, cum este tot mai des definită, nu primește practic nimic, deși tocmai de acolo au venit voci care le-au cerut parlamentarilor liberali să voteze Guvernul Siegfried Mureșan.
Este greu de crezut că vorbim despre o simplă coincidență. PNL ar urma să conducă șapte dintre cele 16 ministere ale viitorului Executiv, ceea ce înseamnă suficient spațiu pentru ca un partid mare să-și reprezinte diferitele curente interne. Cu toate acestea, lista aprobată de conducerea liberală este dominată de oameni aflați în zona de influență a lui Ilie Bolojan, în timp ce vocile care au contestat în ultimele luni direcția impusă de acesta au rămas în afara formulei guvernamentale. Nu este nevoie ca cineva să anunțe oficial o epurare politică pentru ca mesajul să fie înțeles: în PNL-ul de astăzi poți să ai opinii diferite, dar trebuie să fii pregătit să plătești pentru ele atunci când se împart funcțiile și puterea.
🗞️ Citește și Acestea
Situația este cu atât mai interesantă cu cât o parte dintre acești liberali nu au ales să saboteze instalarea noului Cabinet.
Dimpotrivă, oameni din zona conservatoare a partidului au cerut parlamentarilor PNL să susțină Guvernul Mureșan, punând interesul menținerii partidului la guvernare înaintea conflictului lor cu actuala conducere. Răspunsul venit dinspre vârful PNL pare însă unul lipsit de orice disponibilitate pentru reconciliere: voturile lor sunt necesare pentru învestirea Guvernului, dar oamenii lor nu sunt necesari în Guvern. Este probabil cea mai simplă descriere a raportului de putere din PNL în acest moment.
Bolojan nu mai este premier, dar continuă să controleze partidul
Paradoxul acestei schimbări de guvern este că Ilie Bolojan pleacă de la Palatul Victoria, însă influența sa politică nu pare să plece nicăieri. Siegfried Mureșan este premierul desemnat și va fi cel care, dacă primește votul Parlamentului, va conduce formal noul Executiv. Când privim însă spre lista liberalilor care ar urma să intre în Cabinet, vedem mai degrabă continuitatea centrului de putere construit în jurul lui Bolojan decât începutul unei noi etape pentru PNL.
Unul dintre cele mai evidente exemple este Mircea Abrudean, care ar urma să primească simultan poziția de vicepremier și portofoliul Afacerilor Interne, adică una dintre cele mai puternice poziții din Executiv.
Aici apare și întrebarea pe care liberalii ar trebui să și-o pună dincolo de calculele pentru următoarele câteva luni: ce fel de partid vor să construiască? PNL nu a fost niciodată o formațiune perfect omogenă ideologic și probabil tocmai această diversitate i-a permis să adune de-a lungul timpului categorii electorale foarte diferite. În interiorul său au coexistat liberali clasici, conservatori, creștin-democrați, primari pragmatici, europeniști convinși și politicieni care puneau un accent mai puternic pe identitatea și interesele naționale. A încerca acum să reduci această diversitate la o singură linie politică poate aduce mai multă disciplină în ședințele conducerii, dar nu înseamnă neapărat că va aduce și mai multe voturi în urne.
PNL riscă să ofere AUR exact electoratul de care are nevoie
Există în România un electorat de dreapta care este proeuropean, dar în același timp conservator, care susține apartenența României la Uniunea Europeană și NATO, dar nu consideră că interesul național trebuie abandonat la intrarea în sala de ședințe de la Bruxelles. Este un electorat care poate vorbi despre familie, identitate, suveranitate sau tradiție fără să dorească scoaterea României din structurile occidentale. Multă vreme, o parte importantă a acestor oameni s-a regăsit natural în PNL. Dacă partidul începe să transmită că asemenea sensibilități politice sunt indezirabile sau incompatibile cu noua sa direcție, alegătorii respectivi nu vor dispărea odată cu liderii marginalizați de conducerea liberală. Vor pleca pur și simplu în altă parte.
Iar principalul beneficiar este evident. AUR încearcă de ani buni să ocupe exact spațiul conservator pe care partidele tradiționale l-au abandonat treptat, iar PNL riscă acum să-i facă o parte din treabă.
Cu cât liberalii vor transforma termenul de „suveranist” într-o etichetă suficientă pentru marginalizarea propriilor oameni, cu atât îi vor permite lui George Simion să susțină că singurul loc în care dreapta conservatoare mai poate avea reprezentare politică este partidul său. Din punct de vedere electoral, este o strategie pe care AUR nici măcar nu ar putea spera să o primească atât de ușor din partea principalului său competitor pe electoratul de dreapta.
Desigur, Ilie Bolojan are dreptul să-și construiască echipa politică și să lucreze cu oamenii în care are încredere. Orice lider de partid face acest lucru. Problema începe atunci când criteriul loialității față de lider ajunge să se confunde cu criteriul loialității față de partid, iar orice dezacord este tratat ca o formă de nesupunere. Un partid politic nu este o companie în care directorul general stabilește strategia, iar restul angajaților o execută. Mai ales un partid care se definește drept liberal ar trebui să poată suporta existența unor opinii diferite în interiorul său fără ca autorii lor să fie eliminați automat din orice formulă de putere.
Victoria lui Bolojan poate deveni problema PNL
Pe termen scurt, Bolojan pare să fi câștigat. Oamenii săi controlează pozițiile importante ale partidului, contestatarii sunt ținuți la distanță, iar viitorul Guvern Mureșan se pregătește să pornească la drum cu o garnitură liberală în care vocile incomode au fost reduse la minimum. Din perspectiva controlului intern, este o victorie aproape completă. Numai că istoria partidelor românești este plină de lideri care au confundat controlul absolut asupra organizației cu forța electorală a organizației. Sunt două lucruri foarte diferite.
Un PNL fără opoziție internă poate fi mai comod pentru conducerea sa, dar un PNL din care conservatorii, suveraniștii sau pur și simplu cei care refuză să repete fără nuanțe discursul oficial sunt împinși treptat spre margine va deveni inevitabil un partid mai îngust. Și, odată cu oamenii, riscă să plece și electoratul pe care aceștia îl reprezintă. Poate că Ilie Bolojan consideră că acel electorat nu mai este necesar sau că poate fi înlocuit printr-o apropiere și mai mare de zona progresist-europeană. Este o opțiune politică legitimă. Dar este și una riscantă într-o țară în care tocmai partidele suveraniste și conservatoare au demonstrat că există o masă electorală tot mai mare pentru un asemenea discurs.
Ceea ce se întâmplă acum în jurul Guvernului Mureșan nu este, așadar, doar o împărțire de ministere. Este un moment în care Ilie Bolojan pare să redeseneze granițele ideologice și de putere ale PNL. Cei care îi împărtășesc direcția merg mai departe spre Palatul Victoria, cei care au contestat-o rămân în partid, dar în afara cercului decizional. Este o formulă care îi poate asigura lui Bolojan liniștea internă pe termen scurt, însă prețul acestei liniști s-ar putea vedea abia la următoarele alegeri.
