Într-o postare făcută pe Facebook, europarlamentarul clujean, explică cum au ajuns fermierii români să crească mai mult vaci de carne decât cele de lapte. Pe de altă parte, Buda, deplânge soarta fermierului nostru care ani la rând a fost nevoit să accepte un preț de nimic pe kilogramul de carne la viței și nu numai.
Iată postarea:
🗞️ Citește și Acestea
Am mai scris despre această nouă opțiune a fermierilor din țara noastră, și anume orientarea către vaca de carne. Fie că discutăm despre vacile din rasele Angus, Limusine, Charolaise și lista ar putea continua, acestea au devenit o realitate incontestabilă pe dealurile și uneori pe câmpiile din România unde odinioară vedeai numeroasele turme de oi.
Încet, încet, acest sector s-a dezvoltat din rațiuni multiple. De altfel, și “dincolo, în vest”, întâlnești un efectiv de 20-30 de capete de vaci de carne de regulă pe lângă fermele de oi de lapte. Pentru un simplu motiv după cum spuneau fermierii, că aceste vaci reprezintă “banca mea”. Am nevoie de câteva mii de euro, nu merg la bancă, merg și vând 2-3 vaci. Sigur, într-un sistem bine pus la punct unde se plătește prețul corect. Este un exemplu care ar putea fi urmat și la noi, fără discuție! Întorcându-ne pe plaiuri mioritice, acest sector s-a dezvoltat mai ales în rândul foștilor proprietari de oi care au fost nevoiți să renunțe la pasiunea lor de o viață din cauza lipsei ciobanilor dar și a prețului execrabil de acum doi ani, de numai 5-6 lei pe kg la miel. Sigur, astăzi prețul la miel este mai mult decât mulțumitor. 15 lei pe kg, să fim serioși, nu este un preț rău.
SCZ a fost rezonabil, mai greu cu ANT-ul dar, una peste alta, la finalul zilei, „dacă nu a curs, a picurat” și bine a fost și va mai fi pentru sector. Complicat însă este cu sectorul vacii de carne din perspectiva prețurilor la vânzare a tăurașilor îngrășați sau a celor înțărcați. Mizerabilul preț oferit de unii impostori de numai 8 lei pe kg la vițeii de peste 400 de kg sau 10 lei la cei în jur de 200-250, te face să înțelegi că “la finalul zilei” îți poate da cu virgulă rău de tot!
Asta deoarece biologia nu-i matematică și, cu siguranță, îți mai cad vacile sau vițeii la fătare. Fie vin “cu capul înainte” și nu cu picioarele, fie că atunci când îți trag “băieții vlăjgani cu minte puțină” vițelul din vacă, își folosesc mușchii și nu mintea și îi rupe șira spinării sau pur și simplu îți pică vaca de pe picioare pentru că nu a avut noroc în viață și a mâncat o sârmă sau un cui care în final i-a ajuns la inimă și ție drept la portofel.
Diareea post-natală apărută după câteva zile numai bună să îți înjumătățescă sau chiar să iți distrugă efectivul, te face să cobori toți Sfinții pe pământ și pe sistemul farmaceutic veterinar căruia i-ai dat o grămadă de bani pe medicamente. Ai făcut asta, doar, doar nu o să îți vezi firavele animale la fel ca niște bebeluși după numai trei-patru zile de la fătare, stând jos și dând nevrotic din picioare iar apoi ochii peste cap deoarece au plecat și ei la Ceruri sau unde s-or fi dus. Și tu mai numeri niște bani pe care nu i-ai avut niciodată dar îi puteai avea dacă nu se duceau “pe apa sâmbetei”. Mizerabilă treaba cu medicamentele din domeniul zootehnic. Mai, mai, că îți vine să folosești apa de ploaie în loc de medicamente că tot acolo ești din perspectiva efectelor. Adică zero! Măcar așa, ți-ar mai rămâne niște bani în buzunar.
Desigur însă niciun iubitor de animale sau fermier nu prea face asta. În primul rând din respect față de animale și apoi, se gândește că poate, poate își vor face efectul ca și la fenomenul Placebo. Revenind la situație actuală, îmi spunea un crescător de vaci zilele trecute: „domnu’ europarlamentar, păcat că vaca de carne nu are preț încă în România. 8-9 lei pe kg e bătaie de joc la câtă făină or mâncat tăurașii. Stau pe un efectiv de 35-40 de vaci să le am pentru când vor veni vremuri mai bune. Românii nu mănâncă încă carnea de vită, deși e mai sănătoasă.
Ca să nu mai zic că pe o vacă poți să o omori de două ori. O dată în abator și o dată în farfurie, dacă nu știi să o gătești.” Dar fermierul român este un luptător și se încăpățânează să iasă din mocirla existențială cu orice preț. O fac si fermierii din vest, o fac cu toții din sectorul agricol și mai ales zootehnic. Important este să înțelegem esențialitatea sectorului agricol și că nu vom putea trăi cu carnea artificială făcută în laborator iar calitatea aerului și implicit calitatea vieții noastre este dependentă de o agricultură durabilă.
Cu toate dificultățile sistemului, îi îndemn pe toți cei ce au posibilitatea, la fel cum a făcut și fermierul vizitat, să investească mai departe în sectorul vacii de carne. La nivelul UE importăm încă masiv carne de vită din țările terțe față de Uniune. Acest lucru ne îndreptățește să credem în potențialul acestei piețe. Noul regulament privind Politica Agricolă Comună vine cu sume consistente puse în dreptul acestui sector.
Iar din calitatea de europarlamentar, vicepreședinte al Comisiei de Agricultură și cunoscător al sectorului agricol, voi avea grijă ca cei care nu au Paști și Crăciun, și trudesc 25 de ore din 24, să le fie munca apreciată. Să auzim de bine, să vă vaccinați ca să rămâneți sănătoși!
