Decizia de astăzi a Curții Constituționale asupra Legii integrității lasă în urmă o întrebare simplă: de ce transparența este prezentată drept o valoare fundamentală doar până în momentul în care începe să îi privească și pe cei aflați în apropierea puterii?
Nicușor Dan a contestat prevederea prin care obligațiile de transparență erau extinse și asupra persoanelor aflate în relații similare celor dintre soți, iar CCR i-a dat câștig de cauză. Prevederea a fost declarată neconstituțională, exact așa cum solicitase președintele.
Principiul trebuia să fie simplu: averile și interesele soților, soțiilor și ale persoanelor aflate într-o relație asimilabilă vieții de familie cu un demnitar trebuie să poată fi cunoscute atunci când se pot intersecta cu exercitarea funcției publice. Dacă formularea adoptată de Parlament era insuficient de precisă juridic, soluția trebuia să fie găsirea unei definiții clare, nu abandonarea principiului transparenței.
🗞️ Citește și Acestea
Este greu să nu observăm contradicția politică. Nicușor Dan și formațiunile care l-au susținut au construit ani întregi un discurs despre transparență și standarde mai ridicate pentru cei care ocupă funcții publice. Când aceleași principii au ajuns să atingă inclusiv cercul apropiat al președintelui, am descoperit brusc preocuparea pentru limitele lor.
Deciziile Curții Constituționale din ultimii ani au generat controverse majore și au afectat încrederea unei părți a societății în această instituție. Anularea alegerilor prezidențiale din 2024, o decizie cu consecințe fără precedent asupra procesului democratic din România, face ca fiecare hotărâre cu miză politică majoră să fie privită cu o atenție sporită.
Tocmai în acest context, întâlnirea dintre Ilie Bolojan și președinta CCR, Simina Tănăsescu, înainte ca instanța constituțională să se pronunțe asupra unor cauze cu miză politică importantă, ridică întrebări legitime. În urmă cu numai câțiva ani, o întâlnire neanunțată dintre un lider politic și un judecător constituțional ar fi provocat acuzații privind independența justiției și cereri imediate de explicații. Astăzi, tăcerea acelorași voci este greu de ignorat.
Decizia CCR produce însă și un rezultat pe care USR nu îl mai poate ocoli. Curtea a declarat constituțională prevederea referitoare la încetarea mandatului persoanelor pentru care existența unei incompatibilități sau a unui conflict de interese a fost stabilită definitiv anterior intrării în vigoare a legii.
Dominic Fritz are deja o hotărâre definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în litigiul cu Agenția Națională de Integritate privind conflictul de interese. Acum, CCR a validat și mecanismul legislativ care stabilește consecințele unei asemenea situații.
Dominic Fritz trebuie să demisioneze din funcția de primar al Timișoarei. Nu trebuie să aștepte expirarea unui termen legal pentru a face ceea ce propriul partid a pretins ani la rând de la adversarii săi. USR și-a construit o parte importantă a identității politice în jurul integrității și al sloganului „Fără penali în funcții publice”. Dacă aceste principii mai înseamnă ceva, ele trebuie aplicate și propriului președinte.
Integritatea nu ar trebui să aibă culoare politică. Dacă regulile sunt bune doar atunci când li se aplică adversarilor, nu mai vorbim despre principii, ci doar despre dublă măsură.
Material publicitar politic realizat pentru Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Pentru informații privind finanțarea și transparența acestui material, consultați Notificarea privind transparența.
