Fostul procuror DNA Claudia Roșu contestă argumentele care au stat la baza arestării preventive a lui Călin Georgescu și susține că, după ce a analizat documentele din dosar apărute în spațiul public, a ajuns la aceeași concluzie cu judecătorii care nu au fost de acord cu privarea de libertate.
Fosta magistrată vorbește, în același timp, despre posibilitatea existenței unor influențe la nivelul conducerii sistemului judiciar, dar precizează că, în cei 25 de ani în care a activat ca procuror, nu a primit personal nicio „comandă”.
Într-o amplă analiză publicată în spațiul public, Claudia Roșu pornește de la discuțiile privind posibilele explicații politice pentru măsura luată împotriva lui Călin Georgescu. Fosta procuroare relatează că un apropiat i-a prezentat ipoteza potrivit căreia arestarea ar fi urmărit să îl împiedice pe Georgescu să îi atace public pe parlamentarii care ar fi susținut un anumit guvern. Roșu spune că nu împărtășește această explicație și avansează, la rândul său, o ipoteză legată de evoluțiile politice europene.
Ea face referire la ascensiunea partidelor suveraniste și de dreapta radicală în Germania și Franța și consideră că prezența unei figuri precum Călin Georgescu într-un stat de pe flancul estic al Uniunii Europene ar fi putut deveni incomodă pentru actualele administrații occidentale. Claudia Roșu subliniază însă explicit că aceasta este doar o interpretare și că nu există, din informațiile pe care le prezintă, dovezi care să confirme un asemenea scenariu.
🗞️ Citește și Acestea
„Adevărul este însă că nu putem decât să ne dăm cu părerea”, precizează fosta procuroare.
Claudia Roșu: „În 25 de ani de magistrat-procuror, nu am primit niciodată vreo comandă”
Unul dintre cele mai importante pasaje ale intervenției sale privește presupusele intervenții politice sau ierarhice în activitatea procurorilor. Claudia Roșu afirmă că nu a primit niciodată ordine privind soluționarea unui dosar, dar spune că nu poate exclude existența unor asemenea mecanisme în alte situații.
„Personal, în cei 25 de ani de magistrat-procuror, nu am primit niciodată vreo «comandă» de niciun fel. Despre alții nu știu ce să spun, dar bănuiesc că astfel de discuții se pot purta la nivel de conducere, ulterior inducându-se titularului unui dosar voința «de mai sus» de a se acționa într-o direcție sau alta”, afirmă Claudia Roșu.
Fosta magistrată insistă apoi asupra standardului pe care spune că l-a aplicat în propria activitate atunci când solicita arestarea preventivă. Potrivit acesteia, simpla existență a unor „suspiciuni rezonabile” nu era suficientă pentru a cere privarea de libertate a unei persoane.
„Niciodată nu m-am bazat pe «suspiciuni rezonabile», ci pe probe certe, astfel că, în situațiile în care am cerut arestarea preventivă a unor persoane, am apreciat că la acel moment existau suficiente dovezi pentru trimiterea în judecată și, evident, pentru condamnare”, susține fostul procuror DNA.
„Am citit actele apărute în presă în acest dosar și le-am citit ca procuror”
Claudia Roșu afirmă că a analizat documentele din dosarul lui Călin Georgescu care au devenit publice și că, din perspectiva experienței sale profesionale, nu a fost convinsă de necesitatea arestării preventive.
„Repet, am citit actele apărute în presă în acest dosar și le-am citit ca procuror! Opinia mea a fost identică cu a celor doi judecători care nu au fost de acord cu măsura arestării preventive”, afirmă aceasta.
Fosta procuroare atrage atenția și asupra faptului că existența unor soluții diferite între magistrați nu poate fi redusă automat la nivelul de pregătire profesională sau la poziția ocupată în ierarhia instanțelor. În opinia sa, magistratul de la instanța superioară nu este în mod necesar „mai deștept”, ci are avantajul procedural al ultimului cuvânt.
Roșu invocă tocmai opiniile divergente ale judecătorilor din dosar pentru a argumenta că aceeași situație juridică poate genera interpretări diferite inclusiv între magistrați aflați la niveluri superioare ale sistemului.
„Și da, din păcate, mai există și servilismul!”, încheie fosta procuroare această parte a analizei.
Claudia Roșu face, în final, și o comparație cu un alt dosar instrumentat de DIICOT, referindu-se la cazul unui vicepreședinte USR Dâmbovița cercetat în legătură cu presupusa încălcare a embargoului impus Belarusului. Ea remarcă faptul că, în acel caz, procurorii ar fi solicitat arest la domiciliu și pune sub semnul întrebării diferența de abordare dintre cele două situații.
Afirmațiile Claudiei Roșu reprezintă evaluarea și opiniile fostei magistrate asupra informațiilor și documentelor devenite publice și nu demonstrează existența unei comenzi politice sau a unei intervenții interne ori externe în dosarul lui Călin Georgescu.
