Florin Roman s-a supărat pe Rareș Bogdan. Atât de tare încât a ținut să ne explice public că omul care îi era cândva prieten a fost retrogradat la statutul de „actuală cunoștință”.
În politica românească se rup prietenii, se refac tabere, se schimbă liderii și doctrinele, iar acum aflăm că s-ar putea rupe și PNL. Dacă lucrurile continuă în ritmul acesta, singura noastră speranță este să nu se rupă și prosopul de baie, obiect devenit, fără voia lui, parte din iconografia politică a lui Florin Roman după celebra fotografie care a circulat în spațiul public.
Dincolo de glumă, ieșirea lui Roman spune destul de multe despre reflexele unei anumite categorii de politicieni români. Rareș Bogdan poate avea dreptate sau poate exagera atunci când spune că PNL este rupt în două. Asta se poate măsura în voturi, poziționări și decizii politice. Mult mai interesant este însă cine s-a ridicat să apere partidul și să dea lecții de loialitate. Florin Roman vorbește despre PNL aproape solemn, invocând istoria liberalilor, liderii întemnițați de comuniști și rezistența partidului de-a lungul timpului. E o distanță destul de mare între Brătieni și Florin Roman, iar simpla apartenență la aceeași siglă nu o micșorează.
🗞️ Citește și Acestea
Există în politica românească un tip de personaj care pare construit special pentru supraviețuire. Nu este neapărat cel mai puternic, nici cel mai valoros, nici cel care lasă în urmă reforme memorabile.
Este politicianul care rămâne. Liderii vin și pleacă, guvernele cad, majoritățile se schimbă, doctrinele sunt reinterpretate după împrejurări, dar el găsește aproape de fiecare dată o margine de fotografie în care să încapă și un discurs suficient de elastic pentru noul moment. Iar când apare o amenințare din interior, asemenea personaje devin brusc gardienii templului și încep să împartă certificate de liberalism, decență și loialitate.
Tocmai aici devine savuroasă admonestarea adresată lui Rareș Bogdan. Roman îi cere „decență față de PNL” și îl invită să vină la congres și să candideze. Cu alte cuvinte, contestarea este permisă, dar numai în forma aprobată de cei care se află deja înăuntru. Dacă spui că partidul este divizat, faci rău partidului; dacă partidul chiar este divizat, despre asta discutăm eventual după ce stabilim cine are voie să spună adevărul. Este vechea maladie a partidelor românești: problema nu este întotdeauna că există o criză, ci că cineva îndrăznește să vorbească despre ea.
Și mai există ceva care merită observat. Roman îl acuză pe Rareș Bogdan că atacă PNL, dar polemica sa publică tocmai asta demonstrează: că în interiorul liberalilor există o confruntare serioasă.
Dacă partidul ar fi atât de liniștit și unit precum ni se spune, probabil că declarațiile unui „fost prieten, actuală cunoștință” n-ar necesita asemenea mobilizare retorică. Atunci când trebuie să repeți apăsat că partidul nu se rupe, publicul începe inevitabil să se întrebe de ce ai simțit nevoia să-l asiguri.
În rest, Florin Roman rămâne Florin Roman: politicianul care poate transforma o ceartă cu Rareș Bogdan într-o incursiune prin istoria liberalismului european și poate ajunge, într-o singură postare, de la o prietenie stricată la liderii PNL întemnițați de comuniști. Puțină măsură n-ar strica. Martirii liberalismului românesc au plătit cu libertatea și uneori cu viața pentru convingerile lor. Conflictele actuale pentru influență, funcții și control într-un partid aflat în dificultate sunt ceva mai puțin eroice.
Iar dacă PNL chiar se va rupe, vom afla suficient de repede cine pleacă, cine rămâne și, mai ales, cine reușește să se agațe de următoarea conducere. Pentru că aceasta este una dintre marile performanțe ale politicii românești: nu produce întotdeauna lideri, dar produce supraviețuitori extraordinari.
Cât despre Florin Roman, îi dorim stabilitate. Politică, desigur. Și, preventiv, un prosop trainic. În vremuri în care se rup partide, prietenii și majorități parlamentare, măcar ceva trebuie să reziste.
Ideal ar fi să citiți și voi ce a scris pe Facebook acest Roman, așa că o să vă las un link AICI.
Vorba lui Sergiu Vitalian Vaida: „Suntem noi săraci, da’ nu suntem proști!” La bună vedere, dragi oameni buni!
