Există momente în care o anchetă penală se mută din sălile de judecată în conștiința publică. Iar atunci când acest lucru se întâmplă, verdictul pare să vină înaintea instanței.
Exact asta susține că a trăit Sabin Pașca, unul dintre membrii familiei Pașca, aflată în centrul anchetei privind centrul de îngrijire de la Dumbrava.
Într-o postare amplă publicată pe rețelele de socializare, Sabin Pașca povestește, cu lux de amănunte și într-un registru profund emoțional, cele 24 de ore petrecute în arest, dar și zilele care au urmat. Mesajul nu este doar o relatare a unor condiții pe care acesta le descrie drept greu de suportat, ci și un rechizitoriu moral la adresa modului în care spune că el și familia sa au fost tratați înainte ca o instanță să stabilească dacă sunt sau nu vinovați.
🗞️ Citește și Acestea
„Statul român m-a reținut pe mine și pe întreaga mea familie timp de 24 de ore și ne-a tratat ca pe cei mai periculoși criminali, deși beneficiam de prezumția de nevinovăție. La acel moment nu exista nicio hotărâre definitivă împotriva noastră și nu eram condamnați pentru nicio faptă.”
Acesta amintește că prezumția de nevinovăție este un principiu fundamental într-un stat de drept și spune că, în cazul familiei sale, sentimentul a fost exact opusul.
„Modul în care am fost tratați ne-a făcut să ne simțim deja condamnați, lipsiți de demnitate și de cele mai elementare drepturi pe care orice persoană ar trebui să le aibă, indiferent de situația juridică în care se află.”
„Mama mea a rămas fără medicamente”
Cea mai dureroasă parte a mărturiei este cea dedicată mamei sale, Florica Pașca.
Sabin Pașca povestește că aceasta le-ar fi explicat polițiștilor că suferă de dureri puternice de cap și că nu suportă fumul de țigară. Cu toate acestea, spune el, medicamentele pe care le avea asupra sa i-ar fi fost confiscate, fără ca ulterior să primească alt tratament.
„Mi se pare ireal ca o persoană să aibă exact medicamentul de care are nevoie pentru calmarea durerii, acesta să îi fie luat, iar apoi să nu primească nimic în schimb.”
Mai mult, susține că femeia ar fi fost cazată într-o cameră în care celelalte persoane fumau permanent.
„A fost pusă într-o cameră cu alte trei femei care fumau. În camera în care a fost închisă se fuma în permanență, deși ea anunțase că are dureri puternice de cap și că nu poate suporta fumul de țigară.”
Sabin Pașca invocă inclusiv prevederile Legii nr. 349/2002 privind interzicerea fumatului în spațiile publice închise și se întreabă dacă acestea au fost respectate.
„Doar avocatul ne-a ajutat să mâncăm”
Relatarea continuă cu descrierea condițiilor din arest, unde, potrivit autorului postării, familia sa nu ar fi primit hrană în primele zile.
„Întrebările mele sunt simple: unde este minimul necesar atunci când îți este foame și nu primești de mâncare? Nu doar în arest, ci în toate cele trei zile petrecute acolo, doar avocatul nostru ne-a ajutat să mâncăm și noi ceva.”
El afirmă că și atunci când a cerut apă ar fi primit un recipient din care băuse deja un polițist.
„Apreciez gestul și îi mulțumesc, dar atunci când ceri apă, nu cred că la asta se referă cineva.”
„Ne-au recunoscut după televizor”
Una dintre cele mai puternice imagini din mărturie este cea a întâlnirii cu ceilalți arestați.
Sabin Pașca povestește că, după ce imaginile despre cazul Dumbrava au fost difuzate la televizor, ceilalți deținuți ar fi început să îi privească drept criminali.
„La televizor am apărut chiar noi. Din felul în care s-a vorbit despre noi pe canalele de știri, acești oameni au înțeles exact ceea ce s-a dorit să se înțeleagă. La un moment dat au spus: «Voi sunteți ăia de la televizor, iar omul ăla e cel care a omorât 400 de persoane și le-a îngropat în câmp». După aceea au urmat și câteva amenințări.”
Acesta afirmă că atât el, cât și fratele său s-au simțit permanent în pericol și că nu au reușit să se odihnească.
„Unde este minimul necesar atunci când te simți în pericol constant și nu poți dormi? Când ești apăsat psihic timp de două zile fără pauză și fără un somn odihnitor?”
„Minimul necesar trebuie să existe peste tot”
În finalul mesajului, Sabin Pașca spune că nu compară un centru social cu un arest, însă consideră că demnitatea umană ar trebui respectată în orice instituție a statului.
„Desigur, există o diferență uriașă între a fi în arest și a fi într-un centru pentru bătrâni sau persoane vulnerabile. Dar minimul necesar ar trebui să existe peste tot. Diferența este între ceea ce statul numește minim necesar și ceea ce acel centru a oferit în realitate. Iar părerea mea este că diferența este uriașă. Cred că această diferență nu se vede doar în arest, ci și în multe spitale din țară, în multe azile autorizate și în multe alte locuri în care oamenii ar trebui tratați cu demnitate.”
Mesajul lui Sabin Pașca vine în contextul anchetei privind centrul de la Dumbrava și al dezbaterilor publice generate de intervenția autorităților. Afirmațiile sale reprezintă punctul de vedere al autorului postării și nu au fost confirmate de autoritățile competente. Ancheta este în desfășurare, iar toate persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o hotărâre judecătorească definitivă.
