Statele Unite schimbă radical strategia energetică și tratează oficial energia ca pe o problemă de securitate națională, după ce administrația condusă de Donald Trump a emis patru ordine executive care vizează simultan cărbunele, petrolul, gazele naturale și infrastructura energetică majoră, potrivit Mediafax.
Deciziile marchează o ruptură față de modelul clasic bazat pe piață, Washingtonul intervenind direct pentru a accelera producția și dezvoltarea capacităților energetice. Măsurile sunt adoptate în baza Defense Production Act of 1950, o lege utilizată în mod tradițional în situații de criză majoră pentru mobilizarea rapidă a industriei.
🗞️ Citește și Acestea
Administrația americană avertizează că lipsa capacităților suficiente de producție, transport și rafinare reprezintă „o amenințare neobișnuită și extraordinară” la adresa economiei și securității naționale. În acest context, autoritățile susțin că dependența energetică a fost deja exploatată de actori ostili pentru a destabiliza piețele internaționale.
Pachetul adoptat acoperă întregul lanț energetic: de la cărbune, considerat esențial pentru producția constantă de energie, până la petrol – vital pentru funcționarea armatei și infrastructurii critice – și gazele naturale, inclusiv GNL, importante pentru sprijinirea aliaților.
Un element central al noii strategii îl reprezintă intervenția directă a statului, prin contracte garantate, sprijin financiar și utilizarea unor instrumente speciale pentru lansarea rapidă a proiectelor energetice. Oficialii americani susțin că sectorul privat nu poate răspunde suficient de rapid din cauza blocajelor administrative și de finanțare.
În plus, ordinele executive includ măsuri excepționale, precum suspendarea unor proceduri legale pentru a accelera implementarea proiectelor. Astfel, Casa Albă a invocat o stare de urgență energetică, justificând necesitatea extinderii rapide a capacităților industriale.
Prin aceste decizii, SUA intră într-o logică de „economie de război” energetică, în care statul stabilește prioritățile și direcționează producția în funcție de interesele strategice, într-un context global marcat de instabilitate și competiție pentru resurse.
