EDITORIAL | Andrei Rădulescu: „Avem stadioane, vrem fotbaliști”

Autor

Data

Categorie

A răsărit o Arena Națională, frumoasă, dar parcă neterminată, a apărut Cluj Arena, OZN-ul mic și cochet de la Ploiești, impresionantul Oblemenco de la Craiova. Apoi s-a făcut stadion nou și la Arad. Am prins 4 meciuri la Euro și s-au mai construit trei stadioane, Ghencea, Giulești și Arcul de Triumf, toate în București. Ultimul stadion nou a apărut la Sibiu. Pe cel al CFR-ului nu îl număr aici, că nu e făcut din bani publici. Urmeaza o arenă nouă la Constanța, e una în plan și la Pitești, iar Iași, Timișoara și Bacău au schițele gata făcute pentru stadioane noi. În București se lucrează la un stadion pentru Dinamo. 

🔔

Abonează-te la știrile Politic Live!

Fii primul care află despre evenimentele importante și știrile de ultimă oră din Transilvania și România.

Se vede, se simte mâna darnică întinsă de UE. 

🗞️ Citește și Acestea

ANALIZE & OPINII

Guvernul Mureșan se conturează cu o puternică amprentă a lui Ilie Bolojan. PNL și-a stabilit vineri, 25 septembrie, oamenii pe care îi trimite la conducerea ministerelor, iar lista arată o victorie fără rest a taberei actualului lider liberal. În schimb, vocile conservatoare și „disidenții” care au criticat conducerea partidului, dar au cerut parlamentarilor PNL să susțină învestirea lui Siegfried Mureșan, nu primesc nimic în noua formulă de putere. Liberalii ar urma să conducă șapte dintre cele 16 ministere ale viitorului Cabinet Mureșan, dacă noul Executiv va primi votul Parlamentului. Numele au fost confirmate vineri în ședința Biroului Politic Național al PNL. Selecția transmite însă și un mesaj politic în interiorul partidului: puterea rămâne în mâinile taberei Bolojan. Niciun reprezentant important al grupării conservatoare care s-a delimitat în ultima perioadă de conducerea PNL nu se regăsește în schema guvernamentală. Asta deși unii dintre acești liberali au cerut public parlamentarilor partidului să voteze Guvernul Mureșan. Cu alte cuvinte, voturile sunt binevenite. Funcțiile, mai puțin. Bolojan pleacă de la Palatul Victoria, oamenii lui rămân la putere Configurația noului Executiv arată că schimbarea premierului nu înseamnă automat și schimbarea centrului de influență din PNL. Ilie Bolojan pierde funcția de prim-ministru, însă tabăra sa își păstrează controlul asupra ministerelor repartizate liberalilor. Cei care s-au opus actualei conduceri sunt, cel puțin în această etapă, scoși complet din ecuația guvernamentală. Una dintre cele mai importante poziții îi revine lui Mircea Abrudean, actualul președinte al Senatului, care ar urma să ocupe simultan funcția de vicepremier și portofoliul Afacerilor Interne. Este una dintre pozițiile cu cea mai mare greutate din viitorul Cabinet și întărește influența taberei dominante din PNL în noua structură executivă. Aripa conservatoare, bună la vot, absentă de la împărțirea puterii Situația este cu atât mai interesantă cu cât o parte dintre criticii conducerii PNL au ales să nu blocheze instalarea noului Cabinet. În locul unei recompuneri a partidului după căderea Guvernului Bolojan, lista miniștrilor sugerează însă contrariul: cei care au contestat linia conducerii sunt ținuți departe de Palatul Victoria. Astfel, Siegfried Mureșan poate ajunge premier cu sprijinul unui PNL în care vechile conflicte sunt departe de a fi stinse, dar în care tabăra Bolojan pare să fi câștigat fără drept de apel prima confruntare pentru funcțiile din noul Executiv. Pe lista viitorului Cabinet se află și Andrea Chiș, fostă judecătoare, propusă pentru Ministerul Justiției și susținută de PNL, USR și UDMR. Rămâne acum testul decisiv: votul din Parlament. Dacă Guvernul Mureșan va fi învestit, România va avea un premier nou. În PNL însă, cel puțin după lista celor trimiși la Palatul Victoria, schimbarea de putere pare mult mai mică decât schimbarea numelui de pe ușa premierului.

Bun, am lămurit-o pe asta cu stadioanele, avem și o să mai avem. Ce facem cu fotbalul și fotbaliștii? 

Bine ar fi dacă UE ne-ar da și bani de transferuri, ca să ne întoarcem în lumea bună a acestui fotbal. Dar nu se poate. 

Și, hop, ne-am împotmolit! 

În spatele stadioanelor, al luxului lor, al noului, găsim noroiul. Dincolo de poarta stadionului se înalța semeț, dar și obraznic, PRAFUL care s-a ales de fotbalul nostru. 

Dacă în campionatul nostru reușim să-l băgăm sub preș, atunci când ieșim în Europa, vântul îl ridică atât de sus, că pare o aureolă marcă înregistrată în tabloul fotbalului românesc. Ca în picturile sacre. 

Vrem, nu vrem, ajungem iar la mentalitatea noastră, pe care se tot pune PRAFUL și pe care nu putem s-o ștergem nici cu cel mai ud burete. 

Pe vremuri, fotbaliștii se nășteau pe maidanul, prăfuit la rândul lui, unde copiii băteau mingea, obișnuiți cu greutățile. Iar atunci când se făceau mari, unii ca Dobrin, Hagi, Balaci, știau și ce înseamnă greu. 

Acum, când mocirla a fost înlocuită cu terenuri moderne și porțile nu sunt făcute din pietre sau ghiozdane, au plase, terenurile sunt trasate, copiii încep să se creadă fotbaliști de mici. Se simt Neymar, Ronaldo, Messi, chiar Budescu sau Florinel Coman, de la primul contact cu terenul. Nu e rău, dar nu e nici bine. E normal să evoluăm, dar puștii uită de greutăti , iar atunci când se fac mari, se lovesc de ele și nu știu cum să le facă față. E un adevăr crud, care se potrivește strict în peisajul românesc. 

Mă întorc la vuietul stadioanelor noi, unde acești copii ajung să joace atunci când devin mari. Se creează un „du-te, vino” psihologic în mintea lor, când văd arenele populate, pline. Și încep să se creadă fotbaliști, deși sunt doar niște jucători în devenire. 

Da, tot de la mentalitate pleacă. 

Presa, la rândul ei, atrasă de ambientul plăcut de pe arenele impunătoare, îi compară pe jucători cu fotbaliștii adevărați de la numele mari din vest. Așa apar „Mbappe-Coman”, „Messi-Mitriță” sau merg în trecut spre noul Hagi, noul Belodedici, noul Boloni, noul Mutu. Până la urmă e doar un joc de cuvinte, dar ne întoarcem iar la mentalitate. Jucătorii citesc presa și chiar ajung să se creadă Hagi, Mbappe, Messi sau Ronaldo, împinși și de valul stadioanelor moderne, ca afară. 

Încep să uite menirea lor pe teren, cu gândul la valul de fani care se postează langă autocar la finalul meciurilor, în speranța unui autograf. 

Evident, niciun antrenor nu are curaj să le explice că nivelul de aici nu are nicio treabă cu nivelul de acolo, deși ambientul e asemănător. De ce? Îi este teamă să nu îl afecteze psihic. 

Total greșit. Copilul, micul fotbalist, se crede cel mai tare, cel mai bun, antrenorului îi place gândirea plină de tupeu, de curaj și nu umblă să-l descurajeze. 

Și atunci apare marea problemă. Când iese afară, puștiul știe că e cel mai bun, cel mai cel, dar în timpul meciului își dă seama că nu e chiar așa, nu e ca în România. Se joacă fotbal, nene, iar el nu e obișnuit cu ritmul, îi e greu. 

E ca un ciocan care-l lovește în creștetul capului, iar pentru trezire e cam târziu. Efectul se vede și atunci când puștiul pleacă vedetă din România și nu face nimic afară. 

Nu e vina copilului, a adolescentului, mentalitatea e problema, greul cu care puștiul nu e obișnuit, din cauza nivelului scăzut din România, a pregătirii pe care o primește de când se apucă de fotbal. Aici, România a rămas în urmă. 

Așa că stadioanele aduc un lucru bun pentru oamenii care vin la meciuri, dar sunt un lucru rău pentru că îi fac pe jucători să se simtă mari fotbaliști. Și nu e deloc așa. Iar remarca e valabilă doar pentru mentalitatea din România. Sau, ca să lărgesc un pic plaja, din estul Europei. 

dinPolitica

dinPolitica

dinPOLITICA

Ultimele Stiri