Naţionala se „târăşte” spre Euro, ca să citez din selecţionerul Iordănescu, echipele din Superligă trag cu dinţii să găsească jucători fără bani, ieftini. Iar ce e ieftin în fotbal, prin definiţie, nu e şi bun.
De aici s-a ajuns la o ligă modesta, care abia dacă mai scoate capul în Europa. Şi atunci când o face, se bucură de mărunţişul din Conference League. Bun şi ăla, dar până la un punct.
Cu 5 milioane nu se face primăvara europeana, pe care CFR a prins-o în ultimul sezon, dar asta n-a adus marele plus la buget, iar clubul continuă să sufere economic.
🗞️ Citește și Acestea
Marketing la cota zero
Dacă afară, cluburile mari, medii şi chiar mici au o strategie de marketing bine pusă la punct, în România n-a existat şi nu există un plan. Echipele nu sunt capabile să plătească un director de marketing, care să se facă şi util. Şi să aducă bani buni la club.
La noi, pe acest post, sunt angajaţi veniţi pe „pile”, care nu au nicio treabă cu politica de marketing a cluburilor mari din afara, care POT fi o bună sursă de inspiraţie.
Craiova a încercat ceva, dar i-a ieşit pe jumătate. La FCSB, marketingul nu există de ani buni, deşi popularitatea echipei ar aduce bani frumoşi la buget. Darnicul Becali, care împrumută clubul, nu dă bani degeaba (să ne înţelegem) a spus că pe el nu îl interesează profitul din marketing şi a spus stop.
O greşeală, părerea mea, pentru că FCSB are public plătitor în toată ţara, e numărul unu la popularitate şi ar putea câştiga milioane pe an din acest sector, considerat de patron neinteresant, anost, monoton.
Rapidul încearca să mişte pe această parte, pare că are o strategie, mai ales de când a venit Dan Şucu, dar vadul este restrâns la un număr mic de public. E drept, unul pătimaş, care plăteşte.
Dinamo, tot în suferinţă, chiar dacă e un brand mare şi e pe doi în România la popularitate, n-are o strategie de marketing bine pusă la punct.
Nici în oraşele mari, Cluj, Iaşi (care are din nou echipă în prima ligă), Craiova, Constanţa, lucrurile nu sunt roz.
De unde vin banii la echipele din liga întâi
În preliminarii, echipele mai mult cheltuie, decât să aducă bani la buget. De obicei, deplasările sunt grele, lungi, în ţări cu fotbal mic. Anul ăsta, românii pot spune că au avut noroc, cel puţin în primul tur. Campioana Farul merge doar până la Chişinău, pentru bătălia cu Şerif Tiraspol, FCSB şi Sepsi se deplasează la Sofia pentru duelurile cu cele doua TSKA ale bulgarilor, iar CFR Cluj ajunge în Turcia pentru duelul cu Adana. Ce va fi mai departe, rămâne de văzut.
Cert e că UEFA plăteşte bani foarte puţini pentru aceste tururi preliminare, iar echipele sunt obligate să mai acopere din costuri, din buzunarul propriu.
Doar grupele aduc bani. Iar Conference League a fost creată special ca să-i ajute pe mai micii Europei.
CFR si FCSB au ajuns anul trecut in grupele competiţiei şi au acoperit, măcar, o parte din bugetul de salarii.
Anul ăsta, Hagi visează departe cu Farul, la cele peste 20 de milioane din Champions League. Dar misiunea pare imposibilă şi dacă Farul trece de moldoveni.
În turul doi îi iese în cale Maccabi Haifa, echipă care anul trecut a ajuns în grupele ligii şi a învins-o pe Juventus.
Aşadar, banii aduc fericire, iar la fotbal o şi întreţin.
Sponsorii nu arunca cu bani în fotbalul românesc, iar casele de pariuri, interzise în mai tot fotbalul mare din vest, sunt principala sursă. Cât o să mai fie.
Apoi, Dumnezeu cu mila, dacă partea de marketing rămâne o fantoma în fotbalul românesc aflat într-o pierdere a spiritului şi a … spiritelor.
