În regatul Untold, U Cluj și rivala CFR au oferit un festival în doua reprize.
Cu de toate pentru toți, clujenii s-au bucurat de cel mai cel meci din noul sezon, cu goluri, faze spectaculoase și ritm. Asta e nebunia frumoasă a fotbalului. Ne-am dori tot timpul să vedem asemenea meciuri, cu încărcătură, dramatism, răsturnări de scor, dar (din păcate) s-ar putea să rămânem doar cu acest meci minunat de pe Cluj Arena.
🗞️ Citește și Acestea
În prima repriză la „butoane” a fost U Cluj. Ianis Stoica a reînviat, cu două goluri, primele după aproape un an și jumătate. Și ce aproape a fost să facă hattrick-ul.
Dacă CFR nu ar fi marcat fix înainte de pauză ar fi avut viață grea. Grea de tot. Sava a fost eroul salvator al CFR-ului, la un pas să fie călcată în picioare de rivală. În loc de 3-0, 4-0, U Cluj a intrat la vestiare cu un firav 1-2. Chiar firav s-a dovedit a fi, pentru că CFR a ieșit cu o altă partitură din mandolina lui Mandorlini și a dat tonul la cântec în repriza a doua.
A egalat repede, apoi a condus prima data cu 25 de minute înainte de final. Nemeritat, aș spune, dar naivitatea se plătește în fotbal. Iar asupra lui U Cluj s-au revărsat toate blestemele. Vorba aia, ocaziile se răzbună. E un lemn al jocului, care se oglindește deseori în realitatea crudă a fotbalului.
U Cluj a dat semne că revine, după golul lui Otele, bara-bara finalizată de Avounou și ghinionul lui Iliev la mingea care a trecut milimetric a lui Ajeti. Nistor a lovit din penalty-ul scos de același Ianis Stoica.
Jefte a adus victoria CFR-ului, cu zece minute înainte de final.
U Cluj a alergat să egaleze și n-a fost departe. A avut două ocazii pe final.
Nu a putut și a irosit șansa unui 4-4, cu adevărat ca la teatru. Ar fi fost meritat.
Pentru frumusețea fotbalului, pentru spiritul de luptă pe care U Cluj l-a arătat, pentru fanii minunați care au văzut un spectacol unic și rar în campionatul nostru.
Asta a fost. În fotbal unii câștigă, alții pierd. E tot un lemn al acestui joc fermecător. Dar cei de la U Cluj nu au de ce să fie supărați. Au pierdut cu capul sus.
Experiența e la CFR. Acolo sunt jucători cu titluri, trofee și un antrenor italian campion la Cluj. CFR știe, chiar și cu multe nume noi, să își respecte „coroana”, brandul.
Tot ce ne dorim e să mai vedem astfel de meciuri încrâncenate, de poveste, în fotbalul românesc.
