Nemulțumirile se înmulțesc, iar deciziile luate de guvernul PNL–PSD, bat ca vântul, când spre stânga, când spre dreapta. Momentul era inevitabil în contextul politic nemaîntâlnit, unde rivalele fac un „deal” să conducă țară. „Deal” poate fi interpretat simplu în dulcele stil românesc, când la deal, când la vale.
Și, uite, așa apar valuri de neplăceri, de supărări. Profesorii au pornit primii greva generală și cer salarii mai mari, ceva normal, dacă ne uităm la ritmul impulsiv în care prețurile cresc necontrolat. Am ajuns să plătim la supermarket la fel că nemții sau mai mult, dar la salarii suntem mult, mult în urma lor. Inflația a lovit populația, iar românul lovit la buzunar poate fi și rău, poate lua măsuri drastice, cum sunt grevele. Până aici!
🗞️ Citește și Acestea
Se anunță greve și în alte domenii
Zilele următoare vor fi tulburi. CFR amenință cu greve (nu echipa de fotbal, compania de căi ferate), finanțele vor răscoală, medicii la fel și așa mai departe.
Banii par tot mai puțini în buzunarele românilor, la o inflație care a crescut furtunos și scade în ritmul melcului. Ne vom mai întoarce la prețurile de acum un an, când salariile erau cam la același nivel? Niciodată.
Da, pe ici, pe colo mai scade prețul. La gaz, la combustibil, la energie, dar până să se simtă și în buzunarele românilor, mai e multă pâine scumpă de mâncat.
Noi, românii, suntem obișnuiți cu nivelul de trăi la limita. Din toată sărăcia, ne dăm bufanți în fața vecinilor bulgari, că îi batem la mașini de lux, poate un pic și la calitatea șoselelor, un pic și la nivelul de trăi, deși la ei prețurile sunt mai mici. Noi avem salarii mai mari.
Dacă ne uităm spre Ungaria, unde salariul minim a crescut la aproximativ 800 de euro. În România el e la 600 de euro, brut. Bulgaria îl are pe undeva pe la 400 de euro.
În orașele mari, București, Cluj, Timișoara sau Iași, salariile sunt ceva mai sus, dar și viața e mai scumpă, așa că echilibrul între zonele sărace și cele bogate e tot pe acolo.
România n-a rezolvat în peste 33 de ani de la revoluție problema industriei, pusă la pământ. Nu produci, nu vinzi, nu ai, dar aici pot comenta mai mult economiștii. La ei sunt cifrele, calculele.
Guvernul a blocat angajările la stat, deși sunt domenii în care e nevoie urgentă de oameni. Managerii de spitale se plâng cel mai mult de resurse și se zbat cu ce au, încercând să țînă în viață un sistem aflat în moarte clinică.
Dar și alte domenii au nevoie urgentă de personal. Totuși, sistemul românesc atât de prost gândit, are angajați la stat peste măsură. Unele specializări au prea mulți, dar despre pile și angajări la stat, cu altă ocazie.
Cert e că riscăm să avem o țară în greva, bolnavă, care , foarte posibil, va fi greu de resuscitat și cu milioane de defibrilatoare. Că să preiau un titlu pentru coma românescă, „Coboară-mă-n răi”. E de la Coma.
