Premierul Ilie Bolojan a declarat că faptele grave de corupție nu ar trebui să fie supuse prescripției, în contextul în care mii de dosare au fost închise în ultimii ani din acest motiv. Șeful Guvernului a anunțat, totodată, formarea unui grup de lucru pentru reforma în justiție, potrivit MediaFax.
Întrebat la Digi FM dacă este mulțumit de modul în care funcționează justiția în România, Bolojan a admis că nivelul de încredere al populației este foarte scăzut, atât în clasa politică, cât și în sistemul judiciar. Potrivit premierului, această percepție este confirmată de sondajele de opinie.
🗞️ Citește și Acestea
10.000 de dosare închise prin prescripție în 3 ani
Premierul a recunoscut că prescrierea faptelor penale generează frustrare și nemulțumire în rândul cetățenilor. Jurnaliștii i-au amintit că aproximativ 10.000 de dosare au fost închise în ultimii trei ani ca urmare a intervenirii prescripției.
Întrebat direct dacă este de acord cu menținerea prescripției în cazurile de corupție, Ilie Bolojan a declarat:
„Fără să fiu un specialist în materie juridică, consider că cel puțin în fapte de corupție grave nu ar trebui să existe prescripție”.
Diferența între corupția minoră și cea gravă
Bolojan a precizat că este necesară o distincție clară între faptele minore și cele care afectează profund societatea.
„La lucrurile mici, fără relevanță pentru societate, situația este diferită. Dar la corupția gravă, prescripția ar trebui eliminată”, a spus premierul.
Procesele lungi, o problemă majoră
Dincolo de prescripție, șeful Guvernului a subliniat că durata excesivă a proceselor afectează rolul justiției. O sentință pronunțată la foarte mulți ani după comiterea faptei își pierde eficiența socială.
„Cu cât o sentință se dă mai aproape de momentul faptei, cu atât rolul ei de educație este mai mare. Memoria socială reține legătura. Când trec 5–7 ani, oamenii nu mai știu de ce s-a dat o sentință. Speța dispare din memoria socială”, a explicat Bolojan.
Problemele sistemice din justiție
Premierul a indicat și alte disfuncționalități ale sistemului judiciar, printre care:
modul de formare a completelor de judecată,
delegările și detașările frecvente,
lipsa unor complete stabile, care să asigure coerență în actul de justiție.
De asemenea, Bolojan a atras atenția asupra situațiilor în care spețe identice sunt soluționate diferit de instanțe diferite, dar și asupra problemelor legate de răspunderea magistraților și de promovarea în sistemul judiciar, aspecte care, în opinia sa, trebuie corectate prin reformă.
