În tentativa de a combate ceea ce a numit „un nivel inadmisibil de dezinformare”, președintele Nicușor Dan a ajuns, paradoxal, să relativizeze tocmai noțiunea de adevăr factual și instituțional. Iar asta este mult mai grav decât orice presupus „fake news”.
Să lămurim lucrurile, fără patimă și fără artificii retorice.
Un jurnalist – Patrick André de Hillerin – a publicat o informație bazată pe un răspuns oficial al Ministerului Apărării din Elveția, transmis prin purtătorul de cuvânt al armatei elvețiene. Răspunsul spune limpede: escortarea aeronavei militare românești de către avioane F/A-18 a fost o misiune de rutină, parte a operațiunilor standard de supraveghere aeriană ale Elveției, și nu un gest simbolic de respect sau mulțumire diplomatică față de România ori față de președintele acesteia.
🗞️ Citește și Acestea
Acesta este un fapt oficial. Asumat. Instituțional. Verificabil.
În replică, președintele României a publicat o înregistrare a unei convorbiri operative dintre pilotul aeronavei Spartan și un controlor de trafic aerian, din care reiese o formulare politicoasă, contextuală, de tipul „pentru a vă mulțumi pentru eforturi”. Această frază, rostită într-un cadru tehnic, nu are valoare diplomatică, nu exprimă o poziție a statului elvețian și nu contrazice răspunsul oficial al armatei elvețiene.
Aici este eroarea fundamentală a președintelui: confundarea unei formule de curtoazie operațională cu o decizie politică sau simbolică de stat.
În orice stat funcțional, într-o dispută între o comunicare radio informală, fără valoare decizională și o poziție oficială a unei instituții militare naționale, prima nu poate invalida a doua. Nici logic, nici jurnalistic, nici instituțional.
Prin urmare, a vorbi despre „fake news” în acest caz este incorect. Jurnalistul nu a inventat nimic, nu a speculat, nu a interpretat tendențios. A publicat exact ceea ce i-a comunicat oficial un stat străin, cu nume, funcție și responsabilitate publică. Dacă acel răspuns este greșit – ipoteză extrem de puțin probabilă – problema nu este la jurnalist și cu atât mai puțin la „o parte a presei române”, ci la statul elvețian însuși.
Extinderea artificială a conflictului, transformarea unui demers jurnalistic legitim într-un pretins „atac la adresa imaginii și credibilității României”, este o reacție disproporționată și periculoasă. Imaginea unei țări nu este afectată de publicarea unui răspuns oficial al unui aliat, ci de incapacitatea liderilor săi de a accepta faptele atunci când acestea nu confirmă propria narațiune.
Nu, domnule președinte, nu asistăm la un fake news.
Asistăm la o încercare de a reambala o realitate banală – o misiune de rutină – într-un gest simbolic care nu a existat, iar când această reambalare este contrazisă oficial, reacția nu ar trebui să fie indignarea, ci corectarea.
Într-o democrație matură, presa nu validează simboluri fabricate, ci verifică fapte. Iar în acest caz, faptele sunt clare.
Cu tot respectul, dar cine mama dracului vă consiliază, domnule președinte?!
