Într-o postare fǎcutǎ Facebook, eurodeputatul PNL Rareș Bogdan marchează 29 de ani de la semnarea Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite (11 iulie 1997), pe care îl consideră actul fondator al securității și dezvoltării economice a țării în ultimele trei decenii.
Potrivit lui Bogdan, absența acestui parteneriat ar fi lăsat România într-un statut vulnerabil, similar zonei-tampon din vecinătatea estică a Europei, expusă presiunilor Moscovei. Eurodeputatul susține că relația privilegiată cu Washingtonul a fost factorul decisiv care a deschis calea aderării la NATO și a adus garanții de securitate concrete, prin prezența trupelor americane la Mihail Kogălniceanu și Deveselu.
Bogdan trasează o distincție centrală în textul său: un partener adevărat, spune el, se construiește pe încredere reciprocă și pe relații de tip câștig-câștig, în timp ce alte puteri ar privi România mai degrabă ca pe un stat client. În opinia sa, mișcările politice actuale care contestă alianța cu SUA riscă să submineze exact acest tip de relație, deși apreciază că Statele Unite „n-a fost niciodată tâmpită” și nu s-ar lăsa surprinsă de asemenea tendințe.
🗞️ Citește și Acestea
Pe dimensiunea economică, eurodeputatul argumentează că statutul de partener de încredere a atras investiții semnificative în tehnologie, energie și industrie, reducând riscul de țară și, implicit, costurile de finanțare. Lipsa acestui statut, spune el, s-ar fi tradus în dobânzi mult mai mari la împrumuturile statului — o comparație pe care o face, critic, cu actuala guvernare, acuzată că neglijă nevoile economice reale ale țării în favoarea unei imagini publice favorabile pe rețelele sociale.
Bogdan mai afirmă că proiecte strategice precum exploatarea gazelor din Marea Neagră sau programul nuclear ar fi fost, în absența parteneriatului cu SUA, expuse influenței unor actori estici sau unor monopoluri europene pe care le descrie drept rigide.
Un alt punct central al textului vizează relația cu Uniunea Europeană: eurodeputatul consideră că apropierea de Washington a oferit Bucureștiului o poziție de negociere mai puternică în raport cu axa Berlin-Paris, ferind România de statutul de simplă piață de desfacere. În aceeași cheie, el leagă presiunile venite din partea Departamentului de Stat american pentru reforme în justiție și combaterea corupției de evitarea unei traiectorii de oligarhizare similare celei din Ucraina anilor 2000.
În final, Bogdan respinge ideea unei alegeri între SUA și Uniunea Europeană, pe care o consideră o falsă dilemă alimentată de actori interesați să decupleze România de alianța transatlantică, fără a-i numi explicit.
