de Cezar Osiceanu
Toată săptămâna trecută a avut loc un protest al magistraților – judecători și grefieri deopotrivă. Un protest legal și, din punct de vedere moral, justificat. Cu toate acestea, singurii care au aflat și au simțit efectele protestului au fost justițiabilii și avocații lor, ale căror ședințe de judecată au fost întârziate, în medie, cu aproximativ două ore.
🗞️ Citește și Acestea
De ce?
Pentru că lupta politică pentru desemnarea unui nou premier și explozia dronei de la Galați au împins în plan secund atât protestul în sine, cât și motivele care l-au generat.
Grefierul român – veriga ignorată a sistemului
Teoretic, grefierul este absolvent al Școlii Naționale de Grefieri și, în multe cazuri, și al unei facultăți. El are statutul de funcționar public de specialitate în cadrul sistemului judiciar și este esențial pentru buna funcționare a instanțelor și parchetelor.
Pentru cei care nu cunosc activitatea unui grefier, este suficientă o vizită într-o sală de judecată de la o judecătorie aglomerată. Acolo veți vedea, de cele mai multe ori, o grefieră care transportă zeci de dosare cu un cărucior improvizat, de la arhivă la sala de judecată.
Tot grefierul trebuie să cunoască fiecare document din dosar, să supravegheze studierea acestuia de către părți pentru a preveni sustragerea sau introducerea unor acte, să înregistreze declarațiile și documentele depuse în ședință și, la final, să redacteze împreună cu judecătorul minuta și documentele procedurale aferente.
În ultimii ani, odată cu digitalizarea sistemului și apariția dosarului electronic, grefierii au preluat și activitatea de scanare și arhivare electronică a documentelor.
O vizită într-un birou de grefieri dezvăluie adesea spații insuficiente, uneori insalubre, în care sute de dosare sunt depozitate haotic, iar personalul lucrează înghesuit, deseori câte două persoane la aceeași masă.
Deficitul de personal este uriaș: în sistem lipsesc aproximativ 4.874 de grefieri.
Judecătorii de astăzi
Imaginea publică a judecătorilor a fost afectată în ultimii ani de dezbaterile privind pensiile speciale și modul de calcul al acestora.
Dincolo de controversă, realitatea este că sistemul judiciar funcționează și cu un deficit major de personal: aproximativ 850 de posturi de judecător sunt neocupate.
Condițiile de lucru sunt departe de ideal. Birourile sunt supraaglomerate, iar volumul de muncă este impresionant.
O singură ședință de judecată poate presupune analizarea a 15 sau chiar mai multe dosare. Chiar și cauzele aparent simple necesită timp de studiu, verificări și redactarea soluțiilor.
În aceste condiții apar inevitabil erori, întârzieri și hotărâri contradictorii.
O problemă veche și nerezolvată
Criza din Justiție nu este nouă.
De-a lungul timpului, diferite administrații au încercat să suplimenteze personalul sistemului pentru a ține pasul cu creșterea exponențială a numărului de procese și cu complexitatea tot mai mare a legislației.
Una dintre marile probleme rămâne lipsa unei practici unitare. Românii observă adesea că două dosare aproape identice pot primi soluții complet diferite, în funcție de instanță sau completul de judecată.
La aceasta se adaugă percepția publică privind lipsa răspunderii pentru erorile judiciare și sentimentul tot mai răspândit că accesul la dreptate depinde, uneori, de resursele financiare ale celor implicați.
În paralel, modificările legislative frecvente, adoptate de clasa politică, au generat numeroase controverse și au contribuit la erodarea încrederii cetățenilor în sistem.
Salarizarea – mărul discordiei
În cele din urmă, discuția revine inevitabil la bani.
Noua lege a salarizării și modificările aduse sistemului de pensii vor afecta atât veniturile actuale, cât și perspectiva pensionării pentru o parte dintre angajații sistemului judiciar.
Există opinii divergente.
Unii consideră că, în trecut, salariile reduse favorizau tentațiile de corupție. Alții susțin că anumite categorii profesionale au ajuns la venituri foarte mari într-un timp relativ scurt.
Dezbaterea este veche și departe de a fi încheiată.
Politica și Justiția
Relația dintre Justiție și politică a fost mereu complicată.
Unii magistrați s-au implicat în politică, în timp ce alții au fost acuzați că au fost influențați de decizii politice. Cert este că independența Justiției rămâne un subiect sensibil.
În era inteligenței artificiale, a accesului rapid la informație și a comparațiilor cu alte sisteme judiciare, cetățenii sunt tot mai critici și mai puțin dispuși să accepte explicații formale pentru întârzieri, contradicții sau greșeli.
De aici și sentimentul de frustrare al multor români, care ajung să creadă că dreptatea există mai degrabă în teorie decât în practică.
Concluzie
Protestul magistraților nu a fost doar despre salarii sau pensii.
A fost și despre lipsa de personal, condițiile de muncă, volumul uriaș de activitate și problemele structurale care afectează de ani de zile sistemul judiciar românesc.
Din păcate, în zgomotul politic și mediatic al ultimelor zile, aceste probleme au rămas aproape neobservate.
Notă: Prezentul articol reprezintă o analiză și o constatare a unei situații existente și nu constituie o pledoarie în favoarea vreunui actor politic, a unor politici publice sau a unor eventuale abuzuri.
