Avram Gal: Loviturile SUA asupra Iranului marchează un test al ordinii mondiale

Autor

Data

Categorie

Conflictul dintre Statele Unite și Iran – mai mult decât o criză regională

Loviturile lansate astăzi de Statele Unite asupra Iranului nu reprezintă doar începutul unei noi crize în Orientul Mijlociu, ci marchează intrarea într-o etapă extrem de periculoasă a competiției globale pentru putere, una în care miza reală nu este Teheranul, ci statutul Statelor Unite ca lider militar incontestabil al lumii. Atacul ordonat de președintele Donald Trump împotriva infrastructurii strategice iraniene a fost prezentat drept o acțiune necesară pentru neutralizarea amenințării nucleare, însă în esență transmite un semnal mult mai profund: Washingtonul încearcă să reafirme credibilitatea forței sale într-un moment în care rivalii strategici îi testează limitele. Răspunsul Iranului, rapid și extins asupra bazelor americane din regiune, arată că Teheranul nu percepe conflictul ca pe unul bilateral, ci ca pe o confruntare sistemică, capabilă să atragă întreaga arhitectură de securitate a Orientului Mijlociu într-un conflict regional.

🔔

Abonează-te la știrile Politic Live!

Fii primul care află despre evenimentele importante și știrile de ultimă oră din Transilvania și România.

Rusia și China, actori-cheie în echilibrul global de putere

Adevărata întrebare nu este însă ce va face Iranul, ci ce vor face marile puteri care privesc acest conflict prin prisma echilibrului global. Pentru Moscova și Beijing, Iranul nu este doar un partener regional, ci o piesă esențială în menținerea unui sistem internațional multipolar care limitează dominația militară americană. Pentru Vladimir Putin, o înfrângere a Iranului ar însemna consolidarea influenței americane în proximitatea strategică a Rusiei și confirmarea faptului că Washingtonul poate destabiliza regimuri ostile fără costuri majore. Pentru Xi Jinping, ar însemna vulnerabilizarea rutelor energetice vitale și slăbirea proiectelor geopolitice eurasiatice care definesc ambiția Chinei de a construi o ordine alternativă celei dominate de Occident. În acest context, sprijinul direct sau indirect al Rusiei și Chinei pentru Iran nu mai este o ipoteză teoretică, ci o opțiune strategică logică menită să împiedice consolidarea supremației militare americane.

🗞️ Citește și Acestea

ANALIZE & OPINII

Guvernul Mureșan se conturează cu o puternică amprentă a lui Ilie Bolojan. PNL și-a stabilit vineri, 25 septembrie, oamenii pe care îi trimite la conducerea ministerelor, iar lista arată o victorie fără rest a taberei actualului lider liberal. În schimb, vocile conservatoare și „disidenții” care au criticat conducerea partidului, dar au cerut parlamentarilor PNL să susțină învestirea lui Siegfried Mureșan, nu primesc nimic în noua formulă de putere. Liberalii ar urma să conducă șapte dintre cele 16 ministere ale viitorului Cabinet Mureșan, dacă noul Executiv va primi votul Parlamentului. Numele au fost confirmate vineri în ședința Biroului Politic Național al PNL. Selecția transmite însă și un mesaj politic în interiorul partidului: puterea rămâne în mâinile taberei Bolojan. Niciun reprezentant important al grupării conservatoare care s-a delimitat în ultima perioadă de conducerea PNL nu se regăsește în schema guvernamentală. Asta deși unii dintre acești liberali au cerut public parlamentarilor partidului să voteze Guvernul Mureșan. Cu alte cuvinte, voturile sunt binevenite. Funcțiile, mai puțin. Bolojan pleacă de la Palatul Victoria, oamenii lui rămân la putere Configurația noului Executiv arată că schimbarea premierului nu înseamnă automat și schimbarea centrului de influență din PNL. Ilie Bolojan pierde funcția de prim-ministru, însă tabăra sa își păstrează controlul asupra ministerelor repartizate liberalilor. Cei care s-au opus actualei conduceri sunt, cel puțin în această etapă, scoși complet din ecuația guvernamentală. Una dintre cele mai importante poziții îi revine lui Mircea Abrudean, actualul președinte al Senatului, care ar urma să ocupe simultan funcția de vicepremier și portofoliul Afacerilor Interne. Este una dintre pozițiile cu cea mai mare greutate din viitorul Cabinet și întărește influența taberei dominante din PNL în noua structură executivă. Aripa conservatoare, bună la vot, absentă de la împărțirea puterii Situația este cu atât mai interesantă cu cât o parte dintre criticii conducerii PNL au ales să nu blocheze instalarea noului Cabinet. În locul unei recompuneri a partidului după căderea Guvernului Bolojan, lista miniștrilor sugerează însă contrariul: cei care au contestat linia conducerii sunt ținuți departe de Palatul Victoria. Astfel, Siegfried Mureșan poate ajunge premier cu sprijinul unui PNL în care vechile conflicte sunt departe de a fi stinse, dar în care tabăra Bolojan pare să fi câștigat fără drept de apel prima confruntare pentru funcțiile din noul Executiv. Pe lista viitorului Cabinet se află și Andrea Chiș, fostă judecătoare, propusă pentru Ministerul Justiției și susținută de PNL, USR și UDMR. Rămâne acum testul decisiv: votul din Parlament. Dacă Guvernul Mureșan va fi învestit, România va avea un premier nou. În PNL însă, cel puțin după lista celor trimiși la Palatul Victoria, schimbarea de putere pare mult mai mică decât schimbarea numelui de pe ușa premierului.

Supremația militară americană, miza reală a conflictului

Astfel, conflictul actual nu este în esență despre Iran, despre programul său nuclear sau despre echilibrul regional. Este despre validarea sau contestarea supremației militare a Statelor Unite într-o lume aflată în tranziție. Dacă Washingtonul își impune voința fără opoziție majoră, mesajul transmis va fi că ordinea globală rămâne fundamentată pe forța americană. Dacă însă Rusia și China aleg să susțină activ Iranul, chiar fără intervenție directă, conflictul va depăși rapid granițele Orientului Mijlociu și se va transforma într-o confruntare strategică între marile puteri.

Riscul unei confruntări globale între marile puteri

Lumea se află astfel într-un moment critic nu pentru că Iranul ar putea câștiga un război cu Statele Unite, ci pentru că Rusia și China nu își pot permite ca Statele Unite să câștige prea ușor. În lipsa unei înțelegeri între Washington, Moscova și Beijing privind limitele acestei confruntări, escaladarea devine nu doar posibilă, ci probabilă, iar conflictul riscă să evolueze dintr-o criză regională într-o confruntare globală. În acel punct nu ar mai fi vorba despre Iran, ci despre cine definește regulile sistemului internațional în secolul XXI.

Un test decisiv pentru ordinea mondială

În esență, conflictul declanșat astăzi este un test al ordinii mondiale. Nu se decide soarta Iranului, ci dacă supremația militară americană rămâne pilonul stabilității globale sau dacă lumea intră într-o eră a competiției directe între marile puteri. Dacă Statele Unite, Rusia și China nu găsesc rapid un teren comun, ceea ce astăzi pare o criză regională ar putea deveni începutul unei confruntări mondiale.

P.S. Marile războaie nu pornesc din ambițiile statelor slabe, ci din incapacitatea marilor puteri de a se înțelege. Astăzi, pericolul nu este Iranul, ci ruptura dintre cei care pot decide viitorul lumii.

dinPolitica

dinPolitica

dinPOLITICA

Ultimele Stiri