Pe 26 aprilie se sărbătorește Ziua Mondială a Piloților, o zi care, în teorie, ar trebui să fie una festivă și să prilejuiască și la noi manifestări adecvate.
Dar… la noi ca la noi!
Scurt istoric
Abia în anul 2014 s-a stabilit la nivel internațional data de 26 aprilie pentru sărbătorirea Zilei Mondiale a Piloților.
Cu toate că România a fost cap de afiș în aviația mondială, cu Vuia, Vlaicu, Bazu Cantacuzino, Burduloiu și atâția mulți alții, nimeni din conducerile vremelnice ale aviației noastre nu a avut această idee!
Nu de alta, dar Traian Vuia este recunoscut internațional ca fiind cel care a reușit primul zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul și care a decolat prin forțe proprii, fără catapultă, pe 18 martie 1906, la Montesson, Franța.
🗞️ Citește și Acestea
Ca notă bene, astăzi termenul de pilot a trecut de domeniul aviației și parcă și-a pierdut un pic din măreția, grandoarea și valoarea sa date de aviație. Poate că lipsa unui sinonim sau găsirea unui alt termen ar diferenția cumva piloții de avioane de cei de mașini de curse, de cei navali etc., iar aici mingea este în terenul lingviștilor, ce reprezintă știința, al jurnaliștilor care îi amestecă pe toți deopotrivă și al marelui public, de asemenea.
Marketing de țară
Cei care au avut această idee de bun-simț, dacă stăm să ne gândim, au fost reprezentanții Asociației Piloților Companiilor Aeriene din Turcia, care au propus-o cu succes întregii comunități internaționale de profil. Turcii au ales data de 26 aprilie nu întâmplător, ci tocmai pentru că această dată marchează primul zbor al aviatorului Fesa Evrensev, care a fost și primul pilot al Turciei, dar și primul director general al companiei Turkish Airlines.
Cum se sărbătorește în România?
Păi, dacă nu știm, nu sărbătorim, nu-i așa?
Faptul că în România de astăzi piloții sunt cei care duc și aduc în siguranță milioane de pasageri — Aeroportul Otopeni înregistrând anual un trafic de peste douăsprezece milioane — nu este îndeajuns, se pare!
Ziua Aviației în România se sărbătorește pentru aviația militară mai mult, după cum se poate observa cu ușurință, deoarece există un subiectivism general dat de conceptul că inițial aviația s-a născut și s-a dezvoltat ca mijloc militar, iar apoi, pentru susținerea efortului militar, a devenit mijloc indispensabil umanității.
Piloții între îngeri și demoni
Toată lumea cu un grad minim de inteligență recunoaște că, pentru a deveni pilot de avion, este nevoie de eforturi financiare mari, o stare de sănătate peste medie și de o mare dragoste pentru zbor, în condițiile în care viața unui pilot atârnă mereu de un fir de ață.
Eforturile personale ale piloților, de la primul pas în meserie până la cei doi metri sub pământ, unde se încheie zborul fiecărui pilot, au fost întotdeauna subiecte de cărți, povești, filme etc.
Când aduc pasagerii prin furtuni și ceață, rezolvând cazuri speciale grele, precum incendii, cedări de tot felul — de la motoare, tren de aterizare până la comenzi și instalații vitale zborului — piloții sunt ÎNGERI!
Când se întâmplă o greșeală, cât de mică, piloții devin, prin grija presei, DEMONI!
Și când presa, plină și ea, ca și politica noastră, de „specialiști”, are nevoie de ceva de scandal, apar imediat articole cu știri false, interpretări personale pe lângă subiect etc., legate de piloți, adică tocmai acei oameni minunați și mașinile lor zburătoare.
Astăzi, când piloții sunt în zbor, ducând pasagerii la destinație, sau așteaptă să fie chemați să salveze vreo viață, sau apără cerul țării, un gând bun, o rugăciune și un simplu „mulțumesc”, cu ochii la cer, în căutarea unui avion, măcar din partea dumneavoastră, ar fi o palidă consolare, dar tot ar fi ceva!
Până atunci, vă rog să îmi permiteți să urez un LA MULȚI ANI DIN INIMĂ ȘI SUFLET DE AVIATOR tuturor celor ce se mândresc că sunt PILOȚI!
