La fotbal, România are vara ei. Încinsă. Fierbinte.
Când greii sunt prin America, Japonia, Coreea de Sud, să facă bani din amicale, alții abia se reunesc, românii trag tare să prindă mărunțișul din cea mai săracă și slabă competiție a Europei, Conference League.
🗞️ Citește și Acestea
Sunt ani buni de când România a căzut în neantul fotbalului european și nu a mai trimis o echipă în grupele unei competiții. De Champions League nu mai îndrăznim să vorbim, nu ne mai apropiem nici de Europa League, ne-a rămas doar invenția pentru voturi a șefului Ceferin, Conference League.
O competiție mică, cu premii mici, dar bune pentru fotbalul sărac din România. Bine, nici în Conference League echipele noastre nu îndrăznesc să viseze la mai mult de un tur în primvăvară.
Spunea patronul FCSB când a fost inventată Conference League că România va da echipe prin semifinale, finală. De unde. FCSB și-a luat zece (10) în grupe, de la Silkeborg, o necunoscută din Danemarca, nu mai departe de toamna trecută.
Vă mai amintiți de lacrimile lui Târnovanu? Așa plânge fotbalul românesc după victorii, nume mari, adversari tari.
Vara fotbalului românesc înseamnă lecții de geografie gratuite, nume necunoscute, vizite în locuri exotice și în țări unde fotbalul e doar un joc între 11 băieți. Nu știm dacă sunt toți profesioniști sau mai intră și bucătarul la nevoie, să ajute. Iar noi ne bucurăm când le batem la un gol, două, ca la o victorie mare. Ne păcălim singuri.
Acum, Farul joacă cu Urartu, un nume care nu spune nimic din Armenia. Dar atenție mare, e campioană. Nu-i văd bine deloc pe băieții lui Hagi.
CFR o aduce la Cluj pe Adana Demirspor, echipă antrenată de Patrick Kluivert și care îl are în echipă pe Nani. Dar nu e singurul nume cunoscut. Greu și pentru CFR.
FCSB și Sepsi se bat cu cele două TSKA, despărțite românește la Sofia. Cei ai lui FCSB își spun și 1948, ca să se diferențieze de rivali. Iată, nu doar la noi brandurile sunt distruse, se întâmplă la fel și lângă noi, unde apar surori-rivale. Telenovele, nene, ce să mai. Cu bulgarii va fi greu, dar ne batem de la egal la egal. Nu mai au nici ei fotbal de top, poate doar Ludogoreț, unde se pompează bani mulți, speră să fie mai sus.
Termometrul arată și 40 de grade la meciurile astea sufocante din iulie și august.
Acum, na, nu mai știm să luăm temperatura marilor meciuri, când CFR câștiga cu Manchester United pe Old Trafford, când FCSB le bătea pe Chelsea și Ajax. Noi am tot coborât și tot coborâm, că nu ne mai batem nici cu mai săracii vecini din Moldova, care au simțit gustul și mirosul din Champions League.
E trist, dar adevărat. Și fără niște măsuri ale guvernului, care să reducă taxele la fotbal, fără să atragă oamenii cu bani spre sportul care aduce imagine țării, nu se va întâmpla nimic bun. Dacă vă uitați la sponsorii pe care-i au pe piept echipele de fotbal, majoritatea sunt case de pariuri. De aici vine grosul. Și de la televiziunile care plătesc aproape 100 de mii pe un meci, ca să țină fotbalul pe linia de plutire.
Da, plutim, în uitare.
Pentru cei mari din Europa devenim, dacă nu cumva suntem niște cvasinecunoscuți. Trist, dar adevărat.
