de CESAZR OSICEANU
Partidele Alianței antinaturale nu se înțeleg. Președintele nevolniciei României nu respectă spiritul Constituției. Alegerile anticipate se îndreaptă spre luna noiembrie sau decembrie, cel mai devreme. Există legi și proiecte la care România este parte și care trebuie trecute prin Parlament. Actualul Guvern demis nu și-a dat și demisia — la putere au rămas cei numiți de Guvernul Bolojan, în afara celor din PSD care și-au dat demisia.
🗞️ Citește și Acestea
Țara este în haos. Poporul moare de foame. Datoria publică a crescut la cote astronomice și, vorba aceea, nici urmașii urmașilor urmașilor noștri nu vor putea să o achite. Inflația este la un nivel record absolut. Avem conturile blocate după afacerea Pfizer. Armata este lovită direct în conducerea ei de scandalul generalilor, fiind redusă numeric și prost înarmată. Serviciile nu au șefi desemnați. Curentul electric este cel mai scump din Europa. Resursele au fost vândute toate străinilor. Băncile i-au jefuit pe români și au externalizat banii în țările de origine. Am cumpărat și consumat etichete, nu produse de calitatea celor din țările de origine, ci sub aceasta.
Ce-i de făcut?
Teoretic, în acest moment, opțiunile sunt puține și proaste pentru români, dar bune pentru anumite partide.
Opțiunile cu „morișca guvernamentală” sunt, în realitate, tentative evidente de prostire în masă, pentru ca, în principal, PNL, USR și UDMR să rămână la putere. Opțiunea PSD, cu un guvern minoritar, nu ține fără AUR sau cu vechile „amante” care i-au trădat prin moțiunea de cenzură. Opțiunea cu AUR nu o vrea, în nicio combinație, imaginea de „Disneyland” pe care unii o proiectează asupra României.
PNL și USR vor alegeri anticipate ca să rămână la putere și să poată intra în Parlament chiar și la limită. UDMR nu vrea anticipate, pentru că știe că nu mai prinde Parlamentul. AUR vrea anticipate și cere suspendarea președintelui, crescând permanent în sondaje, spre disperarea tuturor.
Și ce ar mai fi în meniu? Starea de urgență și lovitura de stat
Starea de urgență se instituie de către Președintele României printr-un decret, care trebuie contrasemnat de prim-ministru și publicat în Monitorul Oficial. Ulterior, decretul este supus aprobării Parlamentului, în termen de cel mult 5 zile de la emitere. Și aici intervin constituționaliștii, pentru că prim-ministrul este demis în acest moment.
Lovitura de stat este, practic, opțiunea finală a României în condițiile actuale. Istoria României are la activ doar trei astfel de lovituri de stat:
- 2 mai 1864 — Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a dizolvat Adunarea Legiuitoare pentru a debloca reforma agrară și a impus prin forță o nouă constituție, consolidându-și puterea personală. Lovitura de stat a fost benefică României și românilor.
- 23 august 1944 — Regele Mihai a decis arestarea mareșalului Ion Antonescu și întoarcerea armelor, fără să existe încheiat vreun act cu Aliații. Lovitura de stat a fost benefică doar Aliaților; România și românii au trecut sub controlul URSS, s-a instaurat comunismul, iar țara a plătit despăgubiri de război fabuloase URSS-ului.
- Decembrie 1989 — eveniment intens dezbătut de istorici și procurori. În timp ce o parte a opiniei publice o consideră o revoltă populară spontană, rechizitoriile întocmite în Dosarul Revoluției au evidențiat acțiunea concertată a unor cadre militare de rang înalt care au preluat puterea.
Toate au fost lovituri de stat bazate pe armată. Doar că cine ar putea astăzi să dea o astfel de lovitură de stat și, mai ales, cine ar sprijini așa ceva? Președintele actual? O juntă militară?
Și, vorba lui nenea Iancu: pe ce te bazezi?
