La Bruxelles, în inima instituțiilor europene, eurodeputatul român Daniel Buda (PNL – PPE) ne-a vorbit despre provocările și diferențele dintre agricultura românească și cea occidentală.
După o vizită de lucru la o fermă modernă din Belgia, oficialul european a tras câteva concluzii interesante despre nivelul de tehnologizare, birocrație și relația dintre fermieri și procesatori.
INTERVIU:
🗞️ Citește și Acestea
Este foarte important să subliniem un aspect — și anume comunicarea cu românii în spațiul public european, comunicare pe care o facem prin instrumentul dumneavoastră, pentru ca oamenii să înțeleagă ce se întâmplă aici, în Parlamentul European, care este rolul acestei instituții și al instituțiilor europene în general. Nu putem vorbi astăzi despre o democrație consolidată la nivelul Uniunii Europene fără un Parlament European puternic, fără o Comisie Europeană puternică, fără un Consiliu puternic — și, în final, fără o Uniune Europeană puternică. O Uniune care, până la urmă, ne garantează pacea, libertatea și stabilitatea.
Am făcut această precizare deoarece suntem într-o perioadă convulsionată din multe puncte de vedere și oamenii trebuie să înțeleagă că nu ne putem concepe libertatea și viața în afara Uniunii Europene.
Am fost ieri, împreună cu colegii mei, la o fermă aici, lângă Bruxelles, la aproximativ 45 km de oraș. De altfel, noi, de la nivelul Parlamentului European, de multe ori, când avem posibilitatea și timpul necesar, facem periodic astfel de vizite. Am fost și în Italia, unde am vizitat numeroase ferme. De altfel, chiar din Italia am sunat fermierii din România și i-am pus în contact cu fermierii din Italia, pentru a face un schimb de bune practici legat de activitatea din fermele italiene și de măsurile care pot fi implementate și în România, astfel încât fermierii români să-și asigure rentabilitatea și durabilitatea — într-un limbaj bruxellez.
Ieri, la fermierul din apropiere de Bruxelles, am constatat o chestiune comună: toți se plâng de marea birocrație în procesul de accesare a fondurilor europene și a subvențiilor. Orice formă de sprijin de la nivel european implică foarte multă birocrație.
Am avut o dezbatere cu Comisarul pentru Agricultură, care mi-a spus: „Domnule Buda, pe documentele pe care le vedeți pe masa dumneavoastră, antetul este al Comisiei Europene, nu al statului membru.” Așadar, de multe ori, nu Comisia complică lucrurile, ci autoritățile naționale sau regionale. Așa mi-a spus și fermierul din Flandra — că, de fapt, regiunea flamandă complică foarte mult procedurile.
În același timp, am văzut lucruri care pot fi implementate și în România, și anume investiția în tehnologizare.
Această fermă, în urmă cu 10 ani, a cumpărat roboți de muls. Era o fermă de vaci de lapte, cu 250 de capete și 6 roboți de muls, având o producție medie de 37 de litri de lapte pe cap de vacă pe zi — ceea ce asigură o rentabilitate foarte mare.
O altă chestiune care nu se întâmplă în România, și despre care voi discuta cu ministrul Agriculturii, ține de modul de reproducție: în acea fermă, o parte dintre animale sunt însămânțate cu material genetic de înaltă valoare pentru lapte, iar cealaltă parte — cu vaci de carne. În România nu se practică acest lucru, deși legislația este aceeași. Trebuie să mergem în această direcție, pentru că nu toate animalele dintr-o fermă sunt vârfuri de producție. Această practică asigură o rentabilitate foarte bună.
Totodată, am fost interesat și de situația vițeilor neînțărcați, fiind raportor pe dosarul privind transportul animalelor.
Fermierul mi-a spus că are un parteneriat strâns cu fermele de îngrășare, astfel încât nu există probleme în acest sens. Este un exemplu de bună practică pe care îl putem extinde și la nivel european, inclusiv în România.
Dacă la fermierii belgieni se poate, se poate și în România, pentru că regulamentele sunt similare. Ei au, de asemenea, o legătură foarte strânsă cu procesatorii. La acea întâlnire era prezent și un reprezentant Danone — companie prezentă și în România — și am avut un schimb de replici destul de tranșant.
Am subliniat că este foarte important ca fabricile de procesare să sprijine fermierii atunci când aceștia se confruntă cu dificultăți. Un fermier care își închide o dată porțile nu le mai deschide. O vacă trimisă la abator are nevoie de patru ani pentru a fi înlocuită — perioada necesară pentru a obține o nouă producție, din momentul însămânțării până la lactație. De aceea trebuie să existe o colaborare strânsă între fermieri și procesatori.
Prețul laptelui în Belgia este comparabil cu cel din România. Suntem pe aceeași piață europeană.
Când am propus și s-a votat egalizarea subvențiilor, am făcut-o tocmai în această logică — avem aceleași costuri de producție și aceeași piață de desfacere.
Am întâlnit prețuri mai mari în Italia, într-o regiune unde se produce parmezanul „Parmigiano Reggiano”. Acolo, politica locală sprijină fermierii, iar vârsta medie a acestora este de 42 de ani. În România, în schimb, ne confruntăm cu o îmbătrânire accentuată a populației rurale — media este de 55-57 de ani. Acolo unde există politici bine țintite, tinerii sunt atrași în agricultură.
Creșterea vacilor de lapte este industria grea a zootehniei. Este un domeniu complicat, cu multe probleme — mamite, boli, stres animal.
Ferma vizitată a câștigat de două ori premiul pentru bunăstarea animalelor. Calitatea aerului era excelentă, existau ventilatoare, acoperiș tip solar care se deschidea și se închidea în funcție de vreme — microclimatul era foarte bine controlat.
Fermierii belgieni ne-au spus: „Voi, în România, aveți foarte mult teren.” Din păcate, nu îl valorificăm la adevăratul său potențial. Prețul mediu al unui hectar în Flandra este de 120.000 de euro. Fermierul avea 250 de vaci și 70 de hectare, dar cu o tehnologie extrem de eficientă. Recolta iarba de șapte ori pe an! În România, acest lucru se face de cel mult două-trei ori. Avea sisteme moderne de irigație și fertilizare.
Sigur, și ei se confruntă cu provocări, precum costurile mari de transport pentru furaje.
Una peste alta, problemele sunt similare și în România, și în Belgia. Este important ca, de la nivelul Parlamentului European, să vedem ce se întâmplă în alte state, pentru a putea elabora o legislație bună.
Vreau să transmit un mesaj fermierilor din România: da, suntem aici pentru ei, lucrăm pentru ei și le garantăm posibilitatea de a-și continua activitatea. Pentru că, până la urmă, nu vorbim doar despre fermieri, ci și despre consumatori — care au nevoie de alimente la prețuri accesibile și în cantități suficiente.”
 ne-a vorbit despre provocările și diferențele dintre...){kind=link}