Sistemul de îngrijire a vârstnicilor din România se află în fața unui colaps iminent, avertizează reprezentanții operatorilor privați din domeniu.
Modificările legislative adoptate în anul 2024, ca reacție la scandalul „azilelor groazei”, au impus condiții de licențiere atât de severe încât numeroși furnizori au ales să părăsească sistemul oficial controlat de Ministerul Muncii. Pentru a supraviețui, aceștia au migrat spre o „zonă gri” juridică, transformând fostele cămine în unități de îngrijire medicală nereglementate sau chiar în spații de subînchiriere locativă, transmite agenția de presă Mediafax.
Cazul recent din județul Bihor a scos la lumină această realitate structurală. Schimbarea codurilor de funcționare și utilizarea unor lacune din legislația civilă permit multor centre să adăpostească în continuare bătrâni, însă complet în afara monitorizării și inspecțiilor din partea inspectorilor sociali.
🗞️ Citește și Acestea
Migrarea spre reîncadrarea medicală și capcana subînchirierii
Președinta Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale, avocaata Katia Cicală, explică faptul că înăsprirea birocrației a blocat reautorizarea multor centre care funcționau de ani de zile. Pentru a nu trimite bătrânii pe drumuri și pentru a nu închide locațiile, administratorii au recurs la reîncadrarea activității economice sau la artificii contractuale perfect legale din punct de vedere civil, dar periculoase pentru controlul calității.
Unele centre au abandonat codul specific asistenței sociale și s-au reautorizat pentru „servicii de îngrijire medicală în regim rezidențial”. Această mutare generează însă un conflict de competențe și o lipsă de claritate instituțională între Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății, deși în realitate beneficiarii primesc exact aceleași servicii de îngrijire cotidiană.
O altă metodă identificată în piață este transformarea căminului într-un imobil de închiriat. Administratorii subînchiriază camerele către bătrâni în baza Codului Civil, iar serviciile de masă și asistență medicală sunt asigurate separat, prin contracte externe cu firme de catering și unități de îngrijire medicală la domiciliu. Din punct de vedere juridic, bătrânul se află în propriul domiciliu închiriat, ceea ce blochează complet dreptul Ministerului Muncii de a mai efectua controale inopinate, deoarece inspectorii nu POT intra abuziv în proprietatea privată a cetățenilor.
Criza tarifelor: Căminele de stat sunt blocate, cele private sunt prea scumpe
Dincolo de blocajul legislativ, sistemul se confruntă cu o profundă criză financiară care afectează direct familiile din România. În prezent, costul minim pentru ca un centru privat să poată funcționa în deplină legalitate și să respecte standardele actuale este de aproximativ 6.100 de lei pe lună pentru un singur beneficiar.
Această sumă depășește cu mult valoarea pensiei medii din România. Situația devine dramatică pentru vârstnicii care au pensii mai mici de 6.000 de lei, dar au rude în viață. Aceștia nu își permit taxele de la privat, dar sunt respinși automat și de căminele publice de stat. Centrele de stat sunt rezervate exclusiv persoanelor fără venituri și fără aparținători legali, iar listele de așteptare din sistemul public sunt oricum blocate din cauza lipsei cronice de locuri.
Soluția patronatelor: Clasificarea căminelor pe „stele” de confort
În fața riscului ca peste 700 de centre private din țară să fie împinse definitiv în ilegalitate, Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV) au înaintat o scrisoare deschisă Guvernului României.
Operatorii privați solicită de urgență simplificarea procedurilor de licențiere și o regândire a standardelor de spațiu și personal. În prezent, normele obligă la un număr redus de paturi în cameră, suprafețe mari și scheme de personal supradimensionate, elemente care explodează costurile operaționale.
Ca soluție de compromis, asociațiile din domeniu propun introducerea unui sistem de clasificare a căminelor în funcție de nivelul de confort și de bugetul disponibil, similar sistemului hotelier. O segmentare în cămine de două, trei sau cinci stele ar permite diversificarea tarifelor și ar oferi o alternativă legală și sigură pentru familiile cu venituri medii sau mici. Reprezentanții patronatelor avertizează Ministerul Muncii că flexibilizarea normelor este singura cale prin care sute de furnizori privați pot fi readuși în sistemul oficial de monitorizare al statului.
